În 50 de ani, mi-a spus un profesor din București, țiganii vor fi majoritari în România. Este adevărul gol goluț și mi-a explicat în indici socio-matematici niște cercetări, prognoze, rezultate care țineau de o specialitate care mie îmi lipsea. Înseamnă, am zis eu, că etnicii romi, mă rog, țigani, fiindcă ai mei din sat așa-și zic în continuare, se înmulțesc mai mult. Mi-am amintit discuția, citind o știre AMPress care cuprindea o postare pe blogul său a realizatorului de televiziune Cătălin Striblea care remarca amărât că România e mai puțină cu 3 milioane de copii. Mă simt vinovat, mărturisea el, fiindcă, având doar un copil, am contribuit la asta.
Da, țiganii fac mai mulți copii. Unii îi lasă să crească în mila lui Dumnezeu. Alții, spre cinstea lor, îi dau la școli. Săraci sau bogați, ei fac copii. Nu-i un secret. Primii mei copii, Alis și Arin, au învățat la Scoala numărul 1, pe Grivița, în București. Aproape jumătate din clasă erau etnici țigani. Au crescut împreună. Veneau la noi când copiii împlineau o vârstă. Pe unul l-am întâlnit de curând. E vesel, cum îl știu. A trăit în Anglia cu o englezoaică. I-a făcut doi copii. A plecat în Spania unde s-a însurat din nou. Are și acolo copii. N-a prea știut să-mi spună cu ce se ocupă, dar mașina îl indica om cu stare.
În Sângeru au venit, în vremea boierilor Văcărești, două familii de țigani. Apoi s-au înmulțit. Mama, ca directoare de școală, amețea bătând țigănia, pe toate ulițele, să-i convingă pe părinți să-și trimită copiii la școală. Ca bun exemplu, eu, fiul ei, care mă nimeream premiant, stăteam în prima bancă cu Ion Constandin, prietenul meu țigan. Era un băiat de treabă. Eu împărțeam sandvișul cu el, contra învățării înjurăturilor țigănești în care m-am perfecționat. Ajuns în Capitală, mă amuza să traduc înjurăturile pe care și le expediau unii. Am revenit odată cu un spectacol în sat. Îl realizam cu Roșu și Negru, Ion Caramitru, Florica Bradu, Gheorghe Gheorghiu, puști ca Ioan Gyuri Pascu sau Mădălina Manole, violoniști, balerini, scriitori. Țopescu, dat afară din Televiziune, realiza un dialog cu publicul. Echipat astfel, am ajuns și pe scena din Sângeru. L-am recunoscut în sală pe colegul meu de clasă, Ion. Ce faci, Ioane? – i-am strigat eu bucuros. Bine dar nu ca dumneavoastră. Dar de când îmi zici tu dumneavoastră? Păi, sunteți pe scenă, eu…L-am suit lângă mine la microfon și am vorbit. Ai copii, Ioane? Am. Câți? Opt. Băieți toți. Eu aveam pe atunci doar doi. Iată zic, doar asta ne deosebește! Tu ai fost mai norocos la copii. Promit să recuperez și eu. Ion a murit la 55 de ani. Cam toți mor tineri în țigănie. Au rămas în urma lui opt băieți și 40 de nepoți. O știu de la băiatul lui cel mare, care-i seamănă leit, parcă-i tătâne-său. M-a sunat Cornel Nistorescu într-o zi. Era vara trecută. Am cumpărat un pepene frumos la Sinaia, pe marginea drumului, de la un țigan din Sângeru. L-am întrebat de unde e. Când a auzit că am fost în sat la tine și te cunosc mi-a povestit că tatăl lui ți-a fost prieten. Mi-a făcut cadou un pepene pe chestia asta.
Fiica mea cea mică, Ana Luciana, învață în școala în care am învățat și eu. Sunt în clasă, ca etnie, jumătate români, jumătate țigani. Nu mai e ca-n vremea mamei. Toți țiganii își dau azi copiii la școală. Mulți îmi sunt fini, fiindcă bunicul din partea tatei a botezat și cununat o bună parte din țigănie. Într-o comună cu șase mii și ceva de locuitori, o mie și jumătate sunt etnici romi. Procentul de copii romi e de la an la an în creștere. Românii fac puțini copii. Unii deloc. Dan Georgescu, coleg de școală și liceu cu mine, ajuns profesor universitar, iar acum pensionar bolnav, n-are copii. De ce n-ai Dane? Nu-mi răspunde. În tinerețe îmi zicea că n-are chef să se încurce. Acum se încurcă în singurătate.
Nu știu dacă țiganii vor ajunge dominanți în România, cum mi-a spus profesorul sociolog. E posibil să fie așa. Țiganii fac copii. Este o realitate, nu-i un secret de stat. Unii îi disprețuiesc fiindcă își lasă țâncii la furat și cerșit. Îi lasă și românii. Piere România, constată îngrijorat colegul Striblea, remarcând că am scăzut cu trei milioane de copii. Nu, nu piere. Avem noroc cu concetățenii noștri care înmulțesc poporul român.
P.S. Observ, la o oră de la publicarea articolului meu, câteva enervări. Enervați-vă! Ce etnie va fi dominantă? Cea care face copii. Știți toți tehnologia!
