187
Guvernul a aprobat în ședința de miercuri zi de doliu național pe data de 13 august, când vor avea loc funeraliile Reginei Ana.
Regina Ana, în vârstă de 92 de ani, a murit, luni, la 13.45, la Spitalul din Morges, în Elveţia.
Sicriul cu trupul neînsufleţit al Reginei Ana va fi adus în ţară în 9 august, la ora 15.15, şi va fi transportat la Castelul Peleş, iar miercuri, 10 august, acesta va fi depus la Sala tronului din Palatul Regal, iar sâmbătă va fi în Piaţa Palatului, pe un catafalc, unde va avea loc și o slujbă religioasă care va dura o jumătate de oră. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 13 august, la ora 15.00, într-o ceremonie privată, la Curtea de Argeş.
1 comment
Mesajul este scris de un preot ortodox si este adresat celor ignoranti – fara prea multe cunostinte de istorie a Romaniei.
1. Ca şi creştini ar trebui să ştim că monarhia este singura formă de guvernământ lăsată de Dumnezeu oamenilor. Nu republica, ce este exact creaţia celor ce au vrut să distrugă civilizaţia europeană şi nu numai.
2. Cred că este grav ca astăzi, după mai mult de două decenii de la „evenimentele din decembrie 1989” (revoluţie în primele zile şi din 22 lovitură de stat), să existe cineva care să nu înţeleagă cum se face politică… Şi că un sistem politic nu este vinovat dacă cel care îl reprezintă nu îşi face datoria cum trebuie, ci pur şi simplu omul, ce alege în baza liberului arbitru, să nu dea doi bani pe aspiraţiile celor pe care îi reprezintă. Aşa s-ar vedea şi de ce au fost voievozi buni şi voievozi răi, regi buni şi regi răi, preşedinţi… din păcate doar răi din punctul de vedere al interesului naţional, inclusiv astăzi…
3. Şi cred că este şi mai grav, ca astăzi, în puţinele zile de libertate pe care poate le mai avem (pentru că se pare că se vor termina…) şi când există atâta (încă) informaţie liberă despre excesele regimurilor politice de toate tipurile, un cadru didactic (pentru mine este înfricoşător) să facă apologia revoluţiei franceze… ca expresie a democraţiei. Când este dovedit negru pe alb că fost în fapt doar un prim experiment de ucidere în masă a segmentelor creştine şi tradiţionaliste. Vă invit să citiţi (conform dictonului de drept român audiatur et altera pars) şi cealaltă istorie a revoluţiei franceze pentru a vedea adevărata faţă a celor ce strigau îmbătaţi de sângele vărsat democratic „vom spânzură ultimul rege cu maţele ultimului preot” şi care se închinau frenetic în bordelurile şi crâşmele pariziene prostituatelor numite „zeiţe ale raţiunii”.
4. Aş îndemna apoi să se citească articolele lui Nicolae Iorga de la 1907 pentru a se vedea cine a fost cauza pornirii răscoalei ţărăneşti, cine au fost cei vizaţi (culmea, nu boierii români în marea parte) şi cine a stat în spatele reprimării… Exact aceiaşi oameni… dar mai bine citim la o bibliotecă, ca să vedem cât am fost de manipulaţi.
5. Aş invita apoi să se citească şi memorialistica celor din perioada interbelică, dar şi contemporani, ca să se vadă că de la legionari la social-democraţi şi chiar socialişti, există o idee comună (deşi unii erau anti-monarhiști): că nu Mihai a fugit cu averea, ci Carol al 2-lea, legionarii nereuşind să oprească trenul la ieşirea din ţară spre Iugoslavia, deşi au tras în el pentru a-i forţa oprirea la graniţă.
6. Un rege uns în Biserica înaintea lui Dumnezeu va fi uns pe viaţă, şi indiferent dacă va mai fi pe tron sau nu, el va rămână rege. Apropo doamna profesoară, ştiaţi că el şi regele Boris al Bulgariei, că regi ortodocşi sunt și ultimii episcopi în viaţă ai Ortodoxiei, pentru treburile din afară (exprimare bizantină) a Bisericii? Vedeţi vă rog ce înseamnă asta în cărţile de istorie.
7. Dacă un rege are o soţie, indiferent dacă mai este pe tron sau nu, poate fi numită altfel decât regina? Poate fi numită prima doamna a ţării sau doamnă… ? După ce logică?
8. Îmi pare rău să văd că nici astăzi, după atâtea emisiuni făcute la TVR de realizatoarea Marilena Rotaru, sau n cărţi scrise pe marginea subiectului, mai sunt persoane care nu ştiu că regina ştia să vorbească româneşte…
9. Şi ca final o durere… Nici până astăzi, după atâtea dureri istorice, românii nu sunt în stare, ca atunci când unul dintre ei trece printr-o răscruce a vieţii, să tacă măcar dacă nu sunt în stare să zică o vorbă de mângâiere… Indiferent dacă am respecta sau nu acea persoană. Compasiunea cred că este o expresie a dragostei ca şi chip al lui Hristos sădit în noi încă de la naştere. Ori lipsa ei este o poziţie gravă pe care dacă nu o realizăm vom pierde mult ca popor.