| Iata o intrebare la ordinea zilei pe care suntem obligati sa ne-o punem. Si care face toti banii. Tema este lansata de cel mai indreptatit personaj. De unul dintre conducatorii de prim-rang ai Directiei de Informatii Externe. Securitatea din care a facut parte si Traian Basescu. Silvian Ionescu a fost unul dintre conducatori. Si, un timp, chiar ofiterul sau de caz. Iar legaturile au continuat si dupa 1989. Ei bine, chiar Silvian Ionescu il acuza pe Traian Basescu pentru ca a facut politie politica. |
Legea, asa stramba cum este ea, ii sanctioneaza pe cei despre care se considera ca ar fi facut politie politica. Dar ii lasa in plata Domnului pe ceilalti. Pe cei care au fost ofiteri si si-ar fi facut, deci, doar datoria, vezi Doamne, fata de stat. Asa se face ca, pana in prezent, de cate ori CNSAS-ului i s-a pus o intrebare, raspunsul institutiei a fost, invariabil, acelasi. Si anume ca, Traian Basescu nu ar fi facut parte din Securitate, ca politie politica. Acum totul este dat peste cap.
Silvian Ionescu si-a respectat juramantul. Timp de douazeci si cinci de ani. El nu a suflat o vorba despre celalalt statut al lui Traian Basescu. Nu este vorba de calitatea sa de comandant de nava. Nici de calitatea sa de ofiter acoperit la Anvers si in alte parti. Acum, este pusa in discutie o a treia calitate, cea de turnator. De persoana care a dat note informative despre colegii sai. In aceste note informative erau relatate, conform lui Silvian Ionescu, mici potlogarii facute de acestia, minuscule acte de contrabanda, dar si atitudini pe care oamenii le aveau fata de politica Partidului Comunist Roman. Este fix definitia data chiar de lege, asa cum este legea, a “calitatii” de informator al Securitatii, ca politie politica. Cum spuneam, Silvian Ionescu si-a respectat juramantul si, nici astazi, el nu pune in pericol siguranta nationala pentru ca nu devoaleaza misiunile importante pe care Traian Basescu le-a primit de la mai marii Securitatii si care aveau, in general, ca obiect contrabanda cu armament, in numele statului roman, in zone supuse embargoului ONU, facut cu ajutorul unor nave care, oficial, transportau cu totul si cu totul altceva. Si nici nu devoaleaza, Silvian Ionescu, motivele reale care au condus la incendierea de catre Traian Basescu a radei portului francez Rouen. Episod despre care, cu putin whisky in nas, mi-a relatat chiar mie, intr-o emisiune transmisa, in direct, cu multi ani in urma, la Prima TV.
Dar pentru a intelege mobilul posibil al acestei senzationale dezvaluiri – daca nu ma insel prima in istoria Romaniei, facuta chiar de ofiterul de caz al unui agent de securitate – este poate bine sa ne punem intrebarea: ce a determinat reactia lui Silvian Ionescu? In definitiv, cel putin aparent, el a fost un apropiat si un protejat al lui Traian Basescu, de-a lungul ultimilor douazeci si cinci de ani. Cu ajutorul lui Basescu, Silvian Ionescu a detinut unele functii de conducere in Partidul Democrat si a fost, in doua randuri, numit prefect. In anii ’90, dar si dupa, in mediile informate s-a vorbit, destul de mult, despre aceasta legatura. Cate ceva a transpirat si in presa. Numai ca Silvian Ionescu nu a suflat o vorba. Am putea presupune ca s-a temut de Traian Basescu. Care devenise un personaj puternic dupa ce i-a facut vant lui Petre Roman si a preluat conducerea Partidului Democrat. Si, mai tarziu, dupa ce a castigat functia de Primar General al Capitalei. Era un om din ce in ce mai sustinut de “sistem”. Adica, de noua Securitate. Ce sa mai vorbim de perioada prezidentiala. Care a durat nu mai putin de zece ani. Traian Basescu, sau cel putin asa a crezut el, reusise chiar sa incalece “sistemul”. Si sa-l aiba la degetul mic. In aceste conditii, cum ar fi indraznit Silvian Ionescu sa-l atace? Si sa-l denunte public? Si de ce ar fi facut-o?
Ei bine, un motiv a existat. El transpira chiar din declaratiile pe care Silvian Ionescu le face pe pagina lui de Facebook. Incepand din momentul in care s-a simtit suficient de puternic, Traian Basescu nu s-a mai comportat ca un subaltern disciplinat al ofiterului sau superior, care a fost Silvian Ionescu, pana in decembrie 1989. Dimpotriva. A inceput sa-l umileasca sistematic pe acesta. Incercand si reusind sa-l domine. Ani de-a randul, Silvian Ionescu, alta data unul dintre conducatorii de temut ai Securitatii externe a Romaniei, un personaj in fata caruia Basescu statea in pozitie de drepti si transpira, a fost umilit si batjocorit de fostul sau subordonat care, in acelasi timp, il tinea in lesa, oferindu-i un os de ros pe banii statului roman.
Evident, increngatura este mult mai mare, iar Silvian Ionescu nu a ezitat sa deschida cateva ferestre care fac conexiunea si cu alti fosti ofiteri superiori din Securitate, aflati si ei, inainte de ’89, in relatie cu Traian Basescu si, ulterior, cu familia acestuia. Evident, nu ne putem astepta de la Silvian Ionescu sa tradeze un secret bine pazit si sa ne vorbeasca despre legaturile reale dintre Traian Basescu si un omolog de-al sau sovietic, si el pus intr-un post similar, sub acoperire, tot la Anvers, tot sef al unei agentii economice aflata chiar in vecinatatea sediului lui Traian Basescu. Si, in fine, si el, ca si Traian Basescu, traficant de arme, in acest caz in numele statului sovietic, tot in zone supuse embargoului. Cat de departe a mers insa aceasta colaborare? A adus ea oare vreo atingere securitatii statului roman de atunci? Asta este greu de stiut. Iar daca Silvian Ionescu stie sau ar fi stiut, probabil se va feri sa ne spuna. Pentru ca ar mirosi, din orice perspectiva am privi lucrurile, a tradare.
Marturia publica a lui Silvian Ionescu, tinand cont de statutul si calitatea pe care acesta le are, este mai relevanta decat orice ne-ar spune, vreodata, CNSAS. Este, pur si simplu, o dovada. O dovada pe care procurorul general al Romaniei nu are dreptul sa o ignore. Ceea ce afirma Silvian Ionescu demonstreaza, nici mai mult, nici mai putin, ca Traian Basescu a comis mai multe falsuri in acte publice. De cate ori, in calitate de functionar public si, ulterior, de Primar General al Capitalei si de presedinte al Romaniei, a declarat, sub semnatura, in inscrisuri oficiale, ca nu a colaborat cu Securitatea, ca politie politica. Pai daca si-a turnat colegii, asa cum scrie, negru pe alb, Silvian Ionescu, atunci inseamna ca a facut politie politica. Si, automat, a comis un fals in acte publice. Adica, mai multe.
Este un caz tipic in care procurorul general al Romaniei are datoria sa se autosesizeze si sa declanseze cuvenita ancheta. Este un caz tipic in care o persoana, daca se demonstreaza ca a comis, de mai multe ori, falsuri in declaratii, trebuie sa raspunda, platind aceasta infractiune cu anii de puscarie pe care ii va decide o instanta judecatoreasca.
Articol publicat pe corectnews.ro
