| Desi perioada emotionala nu a trecut, sunt de observat cateva fenomene, atat in Marea Britanie, cat si in Europa, carora putem sa le adaugam si reactii ale tertilor, care ne pot conduce la cateva concluzii provizorii. Cea mai importanta pentru noi si cea mai alarmanta totodata este ca Europa se poate face tandari. Cel putin constructia pe care o avem in acest moment. Ceea ce nu inseamna ca Europa se va preda. |
Este intr-adevar interesant si ce se va intampla in Marea Britanie. Care va fi reactia finala a celor doua Irlande. Ce decizie se va lua Scotia, care tine mortis sa ramana in UE, dar care face inca parte din Marea Britanie, care a decis sa plece din UE. Si, in fine, ce se va intampla cu amenintarile Londrei, o capitala cosmopolita a lumii, dar si a Marii Britanii care numara 20 de milioane de locuitori si care a votat pentru ramanerea in UE, iar acum semnalizeaza o vointa de desprindere din UK. Cum adica? Va ramane Marea Britanie fara capitala si fara Scotia?
Mult mai important pentru noi este, insa, sa observam ce se intampla in Uniunea Europeana fara Marea Britanie. Primul fapt clar si extrem de relevant este ca lectia nu a fost inteleasa si cu atat mai putin insusita. Ce inseamna aceasta lectie?
In primul rand faptul ca, in viitor, va fi de neconceput ca Uniunea Europeana sa mai functioneze sub comanda unica. Sub comanda unica a Berlinului, o comanda disimulata sub forma unei concertari false a statelor fondatoare si, in special, a binomului Germania – Franta. O Europa sub comanda unica este hegemonica. Rau perceputa de statele mai mici, mai ales de cele de la periferia Uniunii, care, chiar daca au de castigat e termen scurt si mediu, pe termen lung, sunt nu numai reduse la tacere, nu numai amputate grav in materie de suveranitate, dar si transformate in piete de desfacere, in piete de forta de munca ieftina, de materii prime si mai ales in campuri experimentale. Lectia Brexitului Marii Britanii ar fi trebuit sa puna in garda Germania. Sa o determine pe Angela Merkel sa schimbe cu 180 de grade abordarea. S-a intamplat asta?
Acum, avem dovada ca raspunsul este negativ. Angela Merkel, in calitatea ei de cancelar, si Germania, in postura de stat locomotiva UE, ne-au transmis ca nici prin cap nu le trece ca, in urma palmei data de Marea Britanie, sa renunte la rolul hegemonic. Sau cel putin sa-l atenueze. Dimpotriva. Primele reactii, care nu mai sunt de asta data emotionale, ne spun raspicat ca Germania are intentia sa-si intareasca pozitia de comanda. De dictat.
Asta inseamna ca, in viitor, daca lucrurile raman asa, intre UE si Marea Britanie vor exista tensiuni extrem de daunatoare pentru continent, atata timp cat UK va fi si cu un picior afara, dar si cu un picior inauntru. Putand inca, cel putin doi ani, sa influenteze decisiv mersul evenimentelor, in ciuda faptului ca nu vor mai avea drept de vot. Puten deduce cu usurinta ca, in loc sa se atenueze, tensiunile dintre Berlin si Statele Unite vor creste. Mai ales in ceea ce priveste politica fata de Moscova. Aceasta este o a doua amenintare pentru viitorul UE, atata timp cat Germania nu renunta le pozitia ei hegemonica si la politica ei duplicitara in raport cu Moscova, iar Statele Unite nu-si pot permite, mai ales sub o noua administratie, sa cedeze decisiv in plan geopolitic.
A treia lectie care nu a fost asumata – se vede clar din toate declaratiile de pana acum – este ca birocratia de la Bruxelles, uriasa, greoaie, extrem de costisitoare, va ramane nereformata. Daca Germania nu are nici cea mai mica intentie de a renunta la pozitia ei hegemonica sau de a o diminua, atunci este de inteles de ce deciziile luate la Berlin trebuiesc permanent mascate in spatele birocratilor de la Bruxelles. Pentru ca numai astfel popoarele pot fi inselate, in sensul ca deciziile apartin conducerii UE sau chiar propriilor state si nu Berlinului.
Daca aceste lucruri nu au fost intelese si nu sunt asumate, atunci vom descoperi si vom si intelege de ce stau lucrurile asa, ca Uniunea Europeana nu va beneficia, in viitor, de mai multa unitate, ca lucrurile vor ramane, in continuare, asa cum sunt, adica o Europa cu mai multe viteze, dar cu un singur pivot, aflat la Berlin.
Daca in aceasta tara numita Romania se mai poate vorbi cumva de patriotism, de intelepciune si de curaj politic, de pragmatism pe termen scurt, mediu si lung, daca mai putem vorbi cumva de vreun proiect de tara, atunci toate realitatile descrise mai sus trebuiesc luate in calcul. Si, in baza lor, noi trebuie sa elaboram scenarii alternative ale viitorului. Nu este simplu. Dimpotriva. Este extrem de complicat. Pentru ca, prin pozitia noastra geostrategica, suntem si extrem de expusi, dar am putea fi si extrem de avantajati. Spre deosebire de multe alte state europene, principala amenintare in ceea ce priveste Romania este cea de securitate. Evident, nu ma gandesc nu ma gandesc la securitatea interna.
Sursa- https://www.corectnews.com
