Ion Cristoiu , jurnalist, mărturisește, în scris, că se află în posesia Jurnalului pe care Elena Udrea și l-a ținut din noiembrie 2014 și până în apropierea datei când a fost chemată la DNA. ”Joi, 5 februarie 2015, am primit textul. E un Document de 50 de pagini, format A4, scris de mîna Elenei Udrea. Începe pe 4 noiembrie 2014, după anunţarea rezultatelor finale din primul tur, şi se încheie joi, 28 ianuarie 2015, înainte de convocarea la DNA… În Jurnal sînt multe nume (inclusiv al subsemnatului) şi întîmplări precise invocate de Elena Udrea. Nu le voi da, deoarece nu-mi permit să arunc în spaţiu public nume de personalităţi despre care Elena Udrea face afirmaţii teribile: de la cea despre ofiţerii acoperiţi, pînă la cea despre o anume situaţie stînjenitoare. Elena Udrea are documentul. Cine vrea să-l publice, n-are decît să-l ceară”, scrie Ion Cristoiu.
Publicistul nu spune în care scop i-a trimis Udrea acest jurnal personal și ce va face, din punct de vedere jurnalistic, cu el. Femeile își scriu în jurnalul pe care-l țin pitit sub pernă iubiri clandestine, suspinurile pe care inima le dă pe afară de prea plin. E greu de imaginat că Elena Udrea a vărsat în mâinile unui gazetar acest jurnal personal doar pentru a-l utiliza ce pe un roman gen Madame Bovary. Unde și până unde merge fosta protejată a lui Băsescu, abandonată azi, cu mărturisiririle? E un jurnal pentru sine sau sunt niște dezvăluiri care, la nevoie, să fie făcute publice, atacându-și inamicii? De ce lui Cristoiu și nu altcuiva? Ziaristul a fost multă vreme unul dintre apropiații blondei de la Cotroceni, și-a postat poze cu ea și i-a mângâiat cu condeiul, înmuiat de mândrie, cosițele.
Azi, vineri, prima imagine pe care am văzut-o trecând prin preajma televizorului, a fost a unei Elena Udrea cu cearcăne sub ochi cât fundul de pahar, de parcă le împrumutase de la Sorin Oprescu. Prospețimea ei care, acum niște ani, învârtea pe degete înamorările lui Băsescu, ”sătul de mutre acre” la Cotroceni, a fost schimbată cu scorojirea unui chip pe care degeaba încearcă s-l astupe pansula cu pudre. Plimbată prin toate limuzinele de lux din Deal și nu doar din Deal, blonda din Pleșcoi cunoaște declinul amar, abandonată de toți și mai ales de curtezanul ei cel mai înfocat, cel care a făcut-o ministru de ministere, peste premierul Boc, administrând banii toți ai țării și învârtind pe degețele de la o singură mână întreaga politică. Unde se afla Băsescu se afla și ea. Dacă schia Băsescu la Predeal, ea schia alături, la Azuga. Dacă făcea plajă marinarul la Neptun, o găseam pe același cearșaf, parcă așa spunea chiar ea. Azi Băselu își plimbă nepoții, iar răsfățata e singură, înconjurată de haita legii și-n muzica metalică a cătușelor care-s pregătite deja să-i adune, una lângă alta, încheieturile. Ajunsă azi la mâna lui Cristoiu, singurul în stare s-o mai asculte și s-o citească, Udrea împărtășește soarta tristă a curtezanelor din romanele franțuzești. Între timp, peste zulufii ei zboară sume care arată lumea în care s-a mișcat și de care a profitat ca nimeni alta – mită de 16 milioane euro, mită de 7 milioane euro, dă-i lu ăla 500 000 euro, adu-mi te rog, un milion până diseară. Sume, sume, sume, peste o țară în care cei mai mulți împușcă leul și încearcă tehnici de supraviețuire într-o sărăcie lucie. Întâlnirile Udrei erau cu șefii serviciilor secrete, cu marii procurori, cu marii oameni de afaceri pe care presupun că-i prăduia, întrevederile ei se petreceau la toarta tartorului cel mare. Păi e străin el de colindul ăsta de zmee financiare de milioane de euro care zburau dintr-o parte în alta, pe cerul lor și numai al lor? Dacă Udrea, cum citesc undeva, lua bani, nu cumva îi făcea jumi juma cu cineva? Cu cine, cin să fie, cin să fie, ia ghicește nea Ilie?
Deschid pagini de comentarii și anchete, răsfoiesc presupuneri și dau cam de aceleași nume. Printre ele mereu Maior, Coldea, Udrea, Băsescu, Cocoș, Bica, Bibilica și iar Cocoș (doi Cocoși!), Maior, Coldea, de parcă lumea a început cu ăștia și se termină cu ei, în asociere, mereu în asociere cu niște cifre de-ți sar capacele de uimire. S-a dus vremea idilică în care un viceprimar din Cluj-Napoca nu se dădea jos din pat pentru o șpagă de 50 000 de euro, lâsând să se înțeleagă că doar pentru vreo sută de mii s-ar da jos. În lumea Elenei Udrea, care, de fapt, e lumea lui Traian Băsescu, ciubucul e de un milion de euro,un mizilic la ospătar. A intrat cineva cu tancul în lumea asta? Apoi să intre. Să stoarcă și să sfărâme tot. Și, mai ales, să le ia banii furați, fiindcă România, una din țările cu resurse ale Europei, încă bogată, a ajuns de mila curcilor. Fură oamenii noștri de afaceri? Nu, fură mafia statului de la ei. Sunt puși să umfle facturi pentru a vărsa milioane în mâna grangurilor care dau aprobări, care cercetează, care ascultă, care lopătează averi colosale.
Ce scrie în jurnalul ei Udrea, jurnal pus în brațele vânjoase ale confratelui Cristoiu? Să fim serioși! Nu că n-ar fi în stare jurnalistul de un gest de protecție cavalerească. Dar în lumea în care s-a învârtit mâța asta care torcea în ciorapi pe fotoliul din biroul lui Băsescu, președinte de țară, când el avea primiri și ea nu pleca de acolo și nu-și încălța pantofii aruncați pe covor, jurnalul ăsta e un mizilic de amănunte avuabile. Ce-i inavuabil e ținut pentru ”pac la Războiu”, când se va aspri rău treaba. Mare minune dacă Udrea, care știe cât toate serviciile secrete la un loc și ele despre ea și despre Băsescu (filmat și ascultat și el, stați liniștiți),nu va zburda în curând liberă prin parisuri! Toți îi au la mână pe toți – mă refer la cei mari – și mare minune ar fi ca în curând, după vălătucuri și țipete, să rămânem la jurnalul parfumat înmânat lui Cristoiu. Încet, încet, văd că se petrece și refluxul: Oprișan e achitat, Videanu care are ”încredere în justiție” a plecat acasă, Băsescu a făcut pace cu Ponta și și-a primit casa în care ședea madam Mioara Roman. Nu știu neamțul nostru ce zice și ce face. Sigur că el nu se bagă pe justiție, că nici Băsescu nu s-a băgat, parcă așa sună declarațiile, dar un brânci pozitiv de încurajare n-ar strica. Sau o fi fost dat și ce vedem acum se trage de la acel brânci?
Text publicat pe ampress.ro
