Cu toţii dorim să trăim mai bine.
De aceea căutăm un model de societate, în care cei ce guvernează să ofere oamenilor condiţii decente de viaţă. Căutăm în lume! Şi cum, adesea, adevărurile simple nu le vedem tot aşa nici noi nu vedem sau nu vrem să vedem modelul simplu de societate care ni se potriveşte – monarhie constituţională.
O scurtă incursiune în evoluţia unor domenii de activitate precum educaţia, lucrările publice, agricultura dar şi a unor instituţii cu o influenţă deosebită asupra modului nostru de viață ne va arăta eficienţa monarhiei. O astfel de instituţie model a fost Domeniul Coroanei, model de ce înseamnă o bună organizare şi administare. Se vorbeşte adesea despre aceste domenii fără a cunoşte realitatea. Dovadă că istoria lor care se află la Arhivele Naţionale în Fondul Administraţia Domeniului Coronei, care cuprinde circa 1900 dosare fiecare cu câte 100 file, sunt puţin cercetate.
După declararea României ca Regat în anul 1881, cheltuielile de reprezentare ale Case Regale au crescut. Pentru a nu mări suma afectată de la buget, deputatul Andrei Vizanti a prezentat Adunării Depuţilor, în numele unui grup de parlamentari, o soluţie. Propunerea avea în vedere crearea unui Domeniu al coroanei alcătuit dintr-o serie de suprafeţe de pământ agricol şi de păduri, acestea rămânând în proprietatea statului, dar erau date în admistrarea Casei Regale, beneficiul rezultat urmând să completeze lista civilă.
Să reţinem, însă că numai printr-o bună administare se puteau obţine beneficii. După o serie de discuţii, legea privind Domeniul Coronei a fost votată de Parlament la 5 iunie 1884, fiind promulgată prin Decret Regal 1789/9 iunie 1884. Rezultatul votului este consemnat de Regele Carol I în Jurnalul său, în ziua de 5 iunie 1884. Interesantă precizarea sa: ”Maiorescu a vorbit foarte bine, Brătianu a fost foarte energic şi priceput în această afacere.”
Să reţinem că domeniul coronei era format din 12 moşii din cele 1200 moşii ale statului, ceea ce înseamnă un procent de 1%.
Amintim aceste domenii: Ruşeţu, Sadova, Segarcea, Cacioc, Gherghiţa, Clăbucetu-Taurului ţi Muntele Caraiman, domniţa, Bicaz, Mălin, Borca, Sabaşa-Fărcaşa, şi Dobrăvăţu.
După crearea Domeniului Coroanei, Regele Carol I îl numeşte în octombrie 1884 ca administrator al acestuia pe Ion Kalinderu care va deţine acestă funcţie timp de 30 de ani, până la sfârşitul vieţii (13 decembrie 1884). De atunci, Kalinderu avea să se întâlnească de 2-3 ori pe lună cu Regele pentru a discuta problemele Domeniului Coroanei.
Cine cercetează modul în care au fost administrate domeniile este surprins de preocuparea permanentă a Regelui Carol I pentru îmbunătățirea situaţiei sătenilor de pe aceste teritorii şi a celor din zonele învecinate.
De aceea, imediat după crearea lor, Regele Carol I oferă, la 10 decemnbrie 1884, 10.000 franci pentru înzestrarea bisericilor de pe domenii cu cele necesare liturghiei şi şcolile cu manuale.
Ulterior, la 11 martie 1886, Regele Carol I mai donează suma de 60.000 franci pentru construcţia de şcoli pe domenii.
Ion Kalinderu a fost un adevărat slujbaş al statului, un model de demnitar
Deşi academician şi chiar Preşedinte al Academiei, Kalinderu a considerat numirea sa ca administrator al Domeniului Coroanei „ca pe cea mai completă şi onorantă misiune a vieţii sale”.
Şi aşa cum se întâmplă adesea la noi, astăzi, după 100 de ani de la dispariţia lui, avem o lucrare despre viaţa şi opera sa, pe care o datorăm lui Oliver Velescu şi sperăm că Ministerul Culturii să înlăture lacătul de pe clădirea Muzeului Kalinderu dăruit ţării de acest om de mare cultură.
Imediat după ce a preluat Administarea Domeniului Coroanei, Ion Kalinderu a cerut şi primit de la Ministerul Agriculturii şi domeniilor situaţia arendării moşiilor, în care preciza perioada arendării, numele arendatului, arenda anuală cuvenită şi suprafaţa agricolă şi silvică arendată.
Ion Kalinderu a înţeles să tranforme Domeniul Coronei într-o şcoală de agricultură şi silvicultură convins fiind că: ”nimic nu e mai convingător, mai ales pentru omul cu carte puţină, ca exemplul care vorbeşte ochiilor”.
Ce a făcut Kalinderu
A trecut treptat de la o cultură obişnuită la o cultură mai raţională pentru ca săteanul să poată învăţa. A urmărit selecţionarea raselor indigene de animale prin încrucişarea cu rase străine, dar şi îngrijirea specială.
Pentru prima oară a împădurit terenurile degradate. A introdus sistemul de irigatii pe domenii, a înțeles să valorifice economic pădurile de munte prin construirea de instalații de transport și căi forestiere.În anul anul 1893 majoritatea moșiilor Domeniului Coroanei au început a fi explotate în regie. Din punct de vedere financiar, activitatea Domeniului Coroanei a fost urmărită cu profesionalism și rigurozitate de administrația centrală. Mărturie stau documentele păstrate peste timp și trasmise nouă prin grija Arhivelor Naționale, după 100 de ani.
Sunt impresionante rapoartele pe care Ion Kalinderu le înainta Regelui Carol I cu situația exercițiului bugetar pe fiecare an. Majoritatea acestor documente se află în dosarul 1290 denumit ”Domeniul Coroanei. Bugetele pe anii 1891-1912”, aflate în Fondul Casei Regale și necercetat de nimeni până astăzi.
Pentru a se concretiza dorința Regelui Carol I de a îmbunătății traiul țăranilor, Administratia Domeniului Coroanei a luat măsuri să sprijine sătenii spre a-și construi case în condiții igenice și economice conform Regulamentului întocmit de Ministerul de Interne (1891). Să reținem că se impunea construcția caselor de locuit numai din cărămidă și lemn de munte. În 1891! Iar astăzi, după 100 de ani, în satele noastre, din cele 3.200.000 locuințe, 1.400.000 sunt din chirpici. Ce evoluție de la Monarhie la Republică!
O atenție specială s-a dat Școlii și Bisericii. În fond, Domeniul Coroanei a fost o instituție împotriva sărăciei, factor de educație și culturalizare. Pentru a realiza acest vast program, Regele Carol I și Ion Kalinderu au adus alpturi oameni de nădejde. Se spune că Ioan Kalinderu a fost un “Pescuitor de oameni”.
Articol apărut șîn ediția tipărită Expres Magazin, numărul 4, iulie 2014
4 comments
NU AI DECIT SAI PLATESTI MATALE NOI NU AVEM NEVOIE DE INCA UN RIND DE ASUPRITORI ,DUPA CITE IMPOZITE NI SE PUN DE STAT MAI TREBUIE SA PLATIM SI PENTRU REGE,ARE DESTULE DOMENI DIN CE SA TRAIASCA,AVEM DESTUI ASISTATI
tu crezi ca republica e gratis?
Monarhia ar fi solutia pentru situatia asta de cacao…
Ar fi fost corect ca alaturi de acest articol laudativ la adresa „Domeniilor Coroanei” sa fie prezentate si pareri critice din partea contemporanilor, sau ulterior sa redati pareri ale unor istorici sau oameni de cultura ce au analizat subiectul din perspectiva istorica. In 1880 Carol I , sub un pretext politic oarecare, ameninta Guvernul cu abdicarea. Personal vad gestul suveranului ca un act de santaj aplicat clicii politice determinand-o sa recurga la masuri legislative benefice pentru principele Carol . Astfel, in 1881 Romania este declarata regat iar in 1884 apare legea „Domeniile Coroanei” cu toate avantajele descrise in articol ; argumente suficiente ca noul rege sa se razgandeasca.Clasa politica conducatoare de la acea vreme, ce continea multe elemente ce au facut parte din Monstruasa Coalitie , autoarea rasturnarii lui Cuza, avea tot interesul sa sustina fara rezerve noua institutie monarhica astfe incat „actiune” lor , dupa parerea mea criminala, de la 1866 sa ramana un act istoric justificat. Cu alte cuvinte vad lege din 1884 ca un demers politic necesar mai degraba pentru salvarea de catre politicieni a propriilor scaune decat invocata sustinere materiala a monarhiei si cresterea prestigiului ei pe plan international. Cat priveste marimea domeniului mi se pare exagerata alaturi de toate facilitatile fiscale in administrarea uzufructului ; astfel, sa inregistrat un regres in raport cu pricipiile legilor reformatoare ale lui Cuza(legea agrara si legea secularizarii averilor manastiresti). Sunt deplasate si chiar caraghioase aprecierile la adresa administrarii acestui domeniu in conditiile in care Casa Regala era singurul „competitor pe piata” scutit de impozit de stat, scutit de impozitul pe profit, scutit de vamuire in activitatile de import export si cu „relatii” , de buna seama privilegiate la guvern. In aceste conditii pe un domeniu nu ales la intamplare , de o intindere de 49456 h teren agricol si 129720 h paduri, reprezentand spre comparatie, o suprafata de 424 de ori mai mare decat terenul achzitionat la Nana de „piratul” de astazi (Basescu) , in aceste conditi asadar, era aproape imposibil ca rezultatele activitatilor economice derulate sa nu aiba succes. Administratorul Kalinderu, invocat in articol ca un profesionist sadea, avea toate mingile ridicate la fileu. Personajul a devenit jalnic in momentulul in care si-a ridicat nasul din hartiile cu venituri si cheltuieli si a devenit dintr-o data mare ganditor al epocii sale . In acest sens referindu-se la realizarile de pe domeniu remarca impactul benefic al acestora in ce priveste educarea taranimii. Spre dezamagirea mea autorul articolului da acest citat din bietul Kalinderu: „nimic nu este mai convingator ca exemplul ce vorbeste ochilor”. O fi, dar poate numai pentru gura casca si nu pentru oameni cat de cat instruiti. Domeniile Coroanei s-au dovedit a fi un falanster delimitat clar de restul tarii oferind in mod cu totul populist unele beneficii locuitorilor acelor locuri si impingand spre o saracie crunta marea majoritate a taranimii. Una este sa administrezi cateva petice de pamant in conditii privilegiate si alta este sa administrezi o tara si sa-i creezi un destin cum a facut-o Cuza. M-ar fi ineresat mai de graba citate ale lui Ion Creanga care in aceasta perioada se lupta cu plagiatorii manualelor sale care au aparut ca ciupercile dupa ploaie in anii 1880; m-ar fi ineresat parerea lui Caragiale ziarist in vremea aceea si mai ales parerea lui Mihai Eminescu care in aceeasi perioadă şi-a desăvârşit opera politică remarcându-se ca cel mai de seama om de atitudine din epocă. Toţi cei trei corifei ai spiritualitatii romane au adus critici sau si-au exprimat rezerve privind Casa Regala; in schimb este de remarcat faptul ca toti trei au scris sau au intreprins actiuni in favoarea personalitatii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In 1906, din autoexilul sau de la Berlin, Caragiale avertiza conducerea de la Bucuresti sa nu ia masuri necugetate fata de taranime. Nu s-a intamplat asa , si in 1907 au fost ucisi 11 mii de tarani inregistrandu-se cel mai mare genocid din primul sfert de veac al secolului XX in toata Eoropa. In 1906, asa cum se relateaza in articol, Casa Regala era preocupata de constructia pavilionului reprezentativ al realizarilor de pe Domeniul Coroanei la o expozitie ce evoca 40 de ani de monarhie. Un an mai tarziu in 1907 regele a „disparut” complet din peisaj lasand politicienii sa se „descurce” . In felul acesta ,pentru mine, Carol I a intrat in istorie ca si campion la categoria ” Eu sunt mic nu stiu nimic…”
sa inteleg ca este mai bine ca acele domenii decat sa aibe profit in monarhie sa fie azi defrisate si vandalizate, ajunse in proprietatea unor mafioti?