Un articol de Luana Hrisanti Rigot
David Solot este un personaj de carte, fiind un evreu român care a făcut carieră de stomatolog, dar și de pictor, în Franța, cunoscut în toată lumea. El a fost cel care a plătit statului român zeci de mii de dolari pentru a-și scoate din țară, în 1964, rudele, care trăiesc de 50 de ani în Franța. Expoziții, cărți, scenarii de film – toate necunoscute în România. Povestea lui este spusă chiar de către un membru al familiei, Luana Hrisanti Rigot.
David Solot s-a născut în anul 1909, la Fàlciu (Județul Vaslui, România) lângă Prut. Părinții lui erau comercianți și aveau o viață îndestulată, ceea ce le-a permis să-l trimită la studii în străinătate. Astfel, în anul 1928, el pleacă la studii în Franța și absolvă cu «Magna cum laudae», în anul 1933, Școala de Chirurgie Dentară și Stomatologie din Paris.
Din copilărie era atras și de pictură. De aceea, în paralel cu studiile de stomatologie a frecventat, timp de doi ani și Belle Arte, întrerupând pentru ca să privilegieze studiile de stomatologie, foarte dificile. Dar a continuat să deseneze și să picteze.
În anul 1936 a deschis un cabinet stomatologic la Choisy-le-Roi, în Regiunea Pariziana (Ile de France), unde va exersa această profesie până în anul 1976. A deschis și un al doilea cabinet la Athis-Mons, tot în Ile de France, de care însă a profitat prea puțin, pentru că în 1939 la declararea celui de-al doilea război mondial, se angajează în armată. În tranșeele departamentului Somme, își promite să consacre picturii o parte mai mare din timpul său, odată pacea instalată.
Dar este luat prizonier și dus într-un internat la Pithiviers, de unde prizonierii evrei erau trimiși în Germania. Reușește să evadeze, înaintea trasferului în Germania. Legile antisemite îl determină să se îndepărteze de Paris și în 1942 se instalează la Brive la Gaillarde, în Departamentul Corrèze, în Masivul Central, împreună cu soția și fiul său în vârstă de 4 ani, sub numele Trubert. Cu acest nume își va semna și pânzele pictate în acea perioadă, în care a pictat mult, și pe care le-a expus la Salonul din Bas-Limousin. Erau picturi de început al carierei de pictor, temele fiind inspirate de dragostea lui pentru vechile străduțe înguste și de furnicarul uman colorat care le invada, alături de care apar și câteva portrete pictate cu aceeași măiestrie.
În 1945 revine la Choisy-le-Roi și-și reia activitatea profesională cu adevăratul său nume, dar fidel promisiunii pe care și-o făcuse în tranșeele Somme-i, vinde cabinetul secundar din Athis-Mons, cumpără o mică fermă în localitatea Sermaise, în departamentul Essone, și, începând cu anul 1946 consacră două zile pe săptămână, în exclusivitate, picturii.
În anul 1950 este remarcat cu pânza «Marché de Choisy sous la neige» (Piața din Choisy sub zăpadă), în cadrul expoziției de la Salonul de Toamna.
Anul 1950, marchează o turnură decisivă în stilul său de pictură, aproape din întâmplare !
“Reproșam, spunea David Solot, medicilor care pictau din pasiune, că nu se inspiră niciodată, în panzele pe care le pictează, din elementele profesiunii lor. Într-o zi, un profesor care era mai mândru de peisajul pe care-l expusese într-o expoziție a breslei, decât de operația pe creier pe care o făcuse cu o seară înainte, mi-a răspuns: ”Chiar aș vrea să vă văd, pe dumneavoastră, pictând un subiect cu molari și clești de care vă serviți ca stomatolog”! Și am acceptat provocarea!”
În anul următor, 1951, expune pânze compuse din molari și unelte medicale utilizate în stomatologie. Succesul a fost imediat! Criticii de artă, care vizitau succesiv sălile de expoziție din cadrul Museului de Artă Modernă din Paris și al Saloanelor Breslelor, nu găseau nimic prea exaltant, și cu atât mai puțin lucrări care să evoce profesia, iar acum întâlneau în fine o operă originală, insolită, grăitoare! Ziarele din Paris, dar și din provincie, se grăbesc, lucru rar, să publice fotografii cu pânzele sale, ceea ce a suscitat un interes crescut pentru lucrările sale, care au început să fie urmărite în toate Saloanele unde expunea.
Neobosit, David Solot, explora «Noua Lume» pe care o descoperise.
În 1956, la Galerie Charlotte Norberg (Paris), prezintă prima expoziție personală, compusă dintr-un ansamblu de picturi suprarealiste de inspirație profesionala ( elemente stomatologice). Doi ani mai târziu, la Galerie Royale (Rochefort), expune încă 50 de pânze pe acest subiect. În acel moment s-a produs un eveniment determinant pentru pictorul David Solot: un mare producător new-york-ez de antibiotice «Lederle Cy» află despre opera lui și îl contactează prin intermediul Ambasedei USA la Paris, propunându-i un contract de publicitate și cumpărând dreptul de reproducere pentru 24 dintre pânzele sale. Un an mai târziu, aceeași societate, a cumpărat dreptul de a imprima în culori trei dintre pânzele sale. Acesta a fost punctul de plecare al notorietății sale internaționale în cadrul profesiei.
În 1959, Asociația Dentară Americană își serba centenarul, și ca să o facă cu strălucire, îl invită pe David Solot cu o vastă expoziție la Colombus Circle, în centrul New York-ului. Presa, televiziunea îi fac peste tot o largă promovare și până la urmă interesul manifestat la început doar de profesioniștii medicinei ajunge să aibă un ecou și în lumea colecționarilor de artă pasionați. Este începutul unei mari aventuri internaționale!
David Solot este invitat la Stockholm în 1960, apoi la Dublin și la Belfast de către Cema Art Gallery. În 1962 operele sale sunt expuse la Helsinki.
În 1963 viața i-a fost bulversată de un eveniment foarte dureros… Unicul său fiu, student în ultimul an la Medicina, moare într-un accident. Timp de doi ani, copleșit de durere, David Solot va neglija pictura. Soția sa, Becutza Solot îl încurajează să meargă în Israel. David acceptă, iar voiajul și expoziția (anul 1965) sunt încununate de succes.
La întoarcerea din voiaj realizează în câteva luni material pentru o expoziție pe care o va prezenta la galeria Transpositon, în timp ce la Salon Medicilor pânza sa «Ierusalim» obține Medalia de Onoare, cea mai mare recompensă posibilă.
Continuând să lucreze pe toate planurile, adaugă o nouă activitate preocuparilor sale: scrisul. În anul 1967 este impresionat de un pasaj din cartea lui Maurice Goudeket «Près de Colette» și scrie un scenariu pe care îl prezintă autorului cărții.
În anul 1969, David Solot a suferit o noua lovitură, soția sa a fost vitima unui accident vascular cerebral. În această perioadă, a a scris o piesa de teatru «Le procés du Docteur Tabart», al cărui subiect se deruleaza în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial și în care autorul asociază amintilor personale situații imaginate.
În 1976, soția sa moare, după o lungă suferință.
În 1975, David Solot întâlnește un realizator de film, care văzând pânzele sale îi propune să realizeze un scurt metraj. Era un proiect la care visa de 18 ani! Scenariul va purta titlul uneia dintre pânzele sale «Revolta Molarilor», simbol al luptei între viață și moarte. Filmul este realizat și cunoaște un mare succes în mediul profesional, atât în Franța, cât și în străinătate.
La 1 iulie 1976, David Solot iese la pensie și decedeză în anul 1985, la Choisy-le-Roi, Franța.
În tot acest timp, deși în România nu era deloc cunoscută activitatea sa, el vizita adesea țara de origine.
Jurnalistul francez Robert Vrinat jurnalist francez scrie o carte despre viața lui, intitulată David Solot, editată în anul 1978, de către Editions Vision Sur les Art – Paris.
David Solot a fost un om deosebit! Un om deschis, modest, de o finețe extraordinara, cultivat, ingenios ! In consecinta un om frumos !
A fost cunoscut în lumea medicală și artistică franceză, engleză, americană, israeliană, dar nu și în cea românească.
Și cred că ar merita să fie cunoscut și în țara în care s-a născut!
Un articol de Luana Hrisanti Rigot
