Despre copilul teribil al secolului XXI

„Cândva, activiştii se autodefineau prin intermediul cauzelor lor; acum, ei sunt definiţi prin intermediul mijloacelor pe care le folosesc”, scria, cu doar o lună în urmă, Malcom Gladwell, în The New Yorker. Articolul, intitualt „Small Change: Why the Revolution will not be tweeted”, avea să devină rapid un subiect al unei dezbateri aprinse. Cu atât mai mult cu cât, în paralel, The Social Network “ istoria lui Mark Zuckerberg “ era proiectat în cinematografele din Statele Unite. În textul amintit, Gladwell analizează ceea ce pentru mulţi pare o evidenţă de necontestat: noile unelte de social media oferă un cadru extrem de util pentru activismul social şi redimensionează relaţiile dintre oameni.

Ideea pe care o argumentează Gladwell este aceea că, deşi acest nou cadru tehnologic uşurează, într-adevăr, participarea şi exprimarea, ea şubrezeşte, concomitent, impactul real al acestora. Iar asta se întâmplă pentru că legătura ce se construieşte între utilizatori este una slabă. Lipseşte acea putere a intimităţii ce îi leagă pe oameni pentru a putea schimba, în mod autentic, ordinea socială existentă. Gladwell alege să îşi argumenteaze ideea prin aducerea în paralel a câtorva exemple de mişcări sociale unde au fost utlizate reţele ca Facebook şi Tweeter (în Moldova şi Iran) şi, respectiv, a protestelor studenţeşti, declanşate de studenţii de la University of Norh Carolina, în anul 1960.

Dincolo de tehnologie

Reţelele sociale şi puterea tot mai mare pe care new media o acumulează crează, foarte probabil, acelaşi sentiment care îi încerca pe cetăţenii secolului al nouăsprezecelea, atunci când priveau motoarele cu aburi, noile mijloace de producţie, şi, ulterior, magiile energiei electrice. Vorbim despre una dintre acele inovaţii tehnologice care duc la o nouă aranjare a ordinii sociale existente. Şi, indiferent dacă lucrurile stau, sau nu, după cum afirmă Gladwell, este cert, totuşi, faptul că odată cu Facebook se produce redefinirea unei serii importante de concepte. Noţiuni ca „prieten”, „socializare” sau „acţiune” capătă valori diferite faţă de cele cu care eram, până mai ieri, obişnuiţi. Nu ar fi putut fi altfel într-o lume a identităţilor virtuale, care corespund, sau nu, unor identităţi reale: o lume în care încrederea se stabileşte cântărind acele reprezentări ale realităţii ce definesc „profilul de utilizator”.

Tipurile de conexiuni generate de reţelele sociale precum Facebook, transcend tehnologia şi media. Iar puterea lor exact de aici decurge. Tocmai de aceea ele sunt un fenomen socio-cultural extrem de serios; în fapt, este poate cel mai important al ultimei decade. Propunând un model de interacţine lipsit de formalitate, ele crează posibilitatea unor relaţii lipsite de obligaţii sau angajamente, un nou model de socializare, de viaţă şi, în cele din urmă, de existenţă.

Drop the „the” Just „Facebook. It´s cleaner!

Este sfatul pe care Mark Zuckerberg, iniţiatorul Facebook, îl primeşte de la Sean Parker, co-fondator al Napster, unul din primele servicii online ce s-au bazat pe ideea de reţea socială în care se partajează resurse digitale. Astfel, povestea noastră alunecă într-o altă poveste, creată de realitatea autentică a, poate, celui mai teribil copil al secolului, inventatorul Facebook.

Despre asta vorbeşte filmul The Social Network. Film care este, de altfel, şi evidenţa modului în care o poveste bună, poate produce un film de mare succes. Desigur, succesul nu vine niciodată singur; iar în acest caz, regia lui David Fincher şi scenariul lui Aaron Sorkin şi-au adus, din plin, contribuţia, prin crearea unui echilibru aproape perfect. Ceea ce merită discutat, însă, dincolo de analiza stilistică a peliculei, este felul în care ea redă o dublă realitate. Este vorba, odată, despre realitatea modului în care o revoluţie socială de talie mondială, capabilă să penetreze orice tip de societate (într-un dialog pe marginea expansiunii Facebook în lume, avocata lui Zuckerberg constată: „Bosnia. Acolo nu au străzi, dar au Facebook.”), a pornit din dorinţa a doi studenţi de la Harvard de a fi cool. Şi apoi, despre faptul că noi suntem nu numai contemporani cu această realitate (extrem de apropiată), ci am fost, şi continuăm să fim, parte activă la supradimensionarea ei.

Există, în The Social Network, multe puncte ce merită discutate. Însă, cel mai important dintre ele se leagă de efectul pe care cuplul Fincher-Sorkin – cu substanţiala contribuţie a lui Jesse Eisenberg – reuşesc să îl atribuie personajului central. Mark Zuckerberg este construit, astfel, ca o personalitate pe care fie o adori, total gratuit, fie o deteşti pentru genialitatea, adesea necurată, pe alocuri perversă. Extisă o tuşă de proscris pe care Fincher o aruncă asupra lui Zuckerberg, amintind prin asta de personajele sale mai vechi: David Mills (Se7en), Tyler Durden (Fight Club) sau Benjamin Button (The Curious Case of Benjamin Button). Mark Zuckerberg are, fără îndoială, alura copilului teribil; măsura în care el va deveni, însă, şi un personaj cult, rămâne să vedem.

Cei mai mulţi dintre cei care au văzut The Social Network îşi pun, la final, întrebarea: cum a fost oare posibil ca un puşti, genial, ce-i drept, să producă o asemenea avalanşă la nivel mondial? Ce a adus el, prin Facebook, în plus faţă de pleiada de platforme de socializare deja existente? Răspunsul ar putea fi constituit de ideea unui echilibru între complexitatea de utilizare a platformei şi nevoile unui utilizator obişnuit, o standardizare a modului de utilizare a platformei, în diverse scenarii funcţionale, un model de afacere pentru uriaşa industrie de marketing online. A învăţat din greşelile celorlalţi concurenţi şi a fost ferm în impunerea anumitor strategii de dezvoltare, chiar dacă a declanşat, uneori, revolta propriilor săi utilizatori. Facebook a schimbat lumea, pentru că asta şi-a propus, de fapt, Zuckerberg.

Iar în ce măsură previziunile făcute de către Gladwell, cu privire la impactul redus pe care îl au reţelele sociale, sunt adevărate, rămâne să vedem, sub proba viitorului. Atât el,cât şi noi trebuie să acceptăm, însă, faptul că filmul The Social Network este povestea televizată a unei revoluţii ce evoluează încă sub ochii noştri.

NR. Acest articol a apărut şi pe www.spunesitu.ro