Cum va fi anul electoral 2016

Am intrat în anul electoral 2016, o provocare pentru orice partid politic din România, începând cu cel mai bine cotat şi terminând cu cel total necunoscut. Vom asista la o “altfel” de campanie, cu ”altfel” de candidați? Probabil ca da. Dar, pot fi toți “altfel”, având în vedere multitudinea de candidaturi pentru alegerile locale?
E clar că pentru a-şi alege primarul, alegătorul se uită direct la candidat şi mai puțin la partidul din care face parte. Da, dar candidatul nu poate candida fără acordul partidului. Sigur, poate candida independent. Dar, câți îşi pot permite o campanie fără voluntarii partidului, fără aparatul de partid? Aşadar, tot la mâna partidelor se ajunge. Vrea partidu’, se face. Nu vrea partidu’, se face mai greu sau deloc. Trebuie totuşi să recunoaştem şi să acceptăm că fără existența partidelor politice nu există democrație.
Din păcate, ceea ce va prima în alegerea candidatului de anul acesta va fi imaginea lui de candidat “curat” şi atât. Celelalte calități necesare nu vor conta la fel de mult ca în alți ani, De exemplu, nimeni nu va mai avea pretenția ca un candidat să fie şi un bun comunicator. Oricum, gafele de comunicare ale viitorilor candidați (pe unii îi ştim deja!) au început. Vom vedea după alegerile locale, care partid a folosit strategia corectă de selectare a candidaților în raport cu dorința de schimbare pe care şi-o doreşte, aşa de mult, poporul român.
Va fi forfotă mare în partide şi vor fi răsturnări de situații şi schimbări de candidați. Vor fi bătălii interne dure şi vor fi multe denunțuri. Vor arăta unii spre alții cu degetul, iar dosarele din sertare vor fi scoase la lumină şi făcute publice. Vom auzi multe înregistrări despre candidați corupți, şpăgari sau traficanți…de influență. Şi toate astea, nu doar de la opozanți, ci şi de la colegi de partid, care “ştiu ei ceva” ce ar putea strica imaginea partidului…
Aşadar, în România anului electoral 2016, problema principală a partidelor o reprezintă deficitul de candidați “curați” şi aceasta din mai multe motive, iar rezolvarea problemei este îngreunată din şi mai multe alte motive, lesne de înțeles. S-a ajuns aici pentru că, în loc să cultive valori, să încurajeze inițiative, să învețe din greşeli şi succese deopotrivă, partidele politice ignoră potențialul unor membri de partid şi oferă, de multe ori, modele irelevante. Câți dintre candidații de anul acesta pentru primării pot spune “modelul meu de primar este X-ulescu”? Vom asista la o serie de candidați noi, dar, cu planuri vechi, întrucât, după 26 de ani de la revoluție, încă există o multitudine de localități fără canalizare, fără drumuri, fără şcoli, fără mijloace de transport în comun etc. O noutate pentru electorat poate fi promisiunea candidatului “eu nu voi fura!” (şi aceasta va constitui cu adevărat o noutate). Dar, nu toți candidații vor putea spune asta cu talent şi deci nu toți vor fi crezuți.
Va rezolva oare anul electoral 2016 instabilitatea politică din România, în condițiile în care toată lumea strigă că vrea schimbare? Schimbarea este un proces complex, care necesită anumite etape, iar schimbarea clasei politice nu face excepție. Nimic miraculos nu se va întâmpla. Probabil vom mai striga încă 4 ani, pentru că din nou ne vom lăsa păcăliți de o imagine care corespunde trend-ului, după puțin timp simțind din nou gustul amar al înşelării, minciunii, incompetenței, al ignoranței.
Şi cum şi unde să mai strigăm noi românii că suntem supărați şi cui să ne mai plângem, când noi înşine îi validăm pe cei care ne dezamăgesc?