Home Actualitate Ce mănâncă liderii lumii. Jacques Chirac, François Mitterrand, George W Bush, Barack Obama, Angela Merkel, Bill Clinton, Dalai Lama și meniurile preferate

Ce mănâncă liderii lumii. Jacques Chirac, François Mitterrand, George W Bush, Barack Obama, Angela Merkel, Bill Clinton, Dalai Lama și meniurile preferate

by Ioana Popescu

V-aţi întrebat vreodată ce preferă să mănânce cei mai puternici oameni din lume? Care este alimentul sau preparatul pe care l-ar savura la orice oră? Ei bine, revista Forbes a spulberat misterul, ridicând capacele de pe platourile ce le sunt servite liderilor mondiali.

Paste şi hamburgeri, la Casa Albă

Barak Obama, originar din Chicago, un adevărat „oraş-restaurant”, era un cunoscut gurmand. Mâncarea mexicană stătea pe primul loc în gusturile sale, dar preşedintele SUA nu refuza nici mâncarea cu specific italian, declarând că adoră pastele cu creveţi gătite de soţia sa, Michelle. Primul meniu de la Casa Albă, la începutul întâiului mandat, cel servit invitaţilor din Congresul american, a fost conceput astfel încât să satisfacă apetitul preşedintelui pentru mâncarea sănătoasă, dar şi să semene cât mai mult cu meniul servit la învestirea lui Abraham Lincoln, idolul lui Obama. Astfel că participanţii la dineu s-au delectat cu: pateuri umplute cu fructe de mare, piept de fazan şi curcan copt cu roşii cherry şi piure de cartofi dulci. Desertul a constat în plăcintă cu mere şi scorţişoară şi îngheţată de vanilie. Cel de-al 42-lea preşedinte al Americii, Bill Clinton cerea – de fiecare dată când Hillary, Prima Doamnă, lipsea –  o friptură şi inele de ceapă, un adevărat Happy Meal, gustos, dar nesănătos. Şi George W Bush era mare amator de fripturi de vită şi hamburger. În schimb, Ronald Reagan a fost un mare fan al jeleurilor şi, în general, al dulciurilor. Din meniul său nu lipseau plăcinta de dovleac, îngheţata cu multă ciocolată, tortul de ciocolată şi celebrele brownies. În ce-l priveşte, Richard Nixon îşi începea ziua cu fructe proaspete, terci cu frişcă fără grăsime şi cafea. Din mâncărurile mai consistente, lui Nixon îi plăceau fileul din carne nu prea tare prăjită, chiftele din carne de găină, spaghetele şi perişoarele. Bucătarul şef al Casei Albe, Henry Haller, a dezvăluit că Nixon mânca porţii mici şi evita gustările. Familia prezidenţală prefera mâncarea americană modestă: salată proaspătă, fructe din California şi Florida, brânză de vaci şi ruladă de carne, pregătită de însăşi Prima Doamnă.

Delicii şi ritualuri bizare în Franţa

Instalat în 1995 la cârma Franţei, Jacques Chirac s-a dovedit mai puţin gurmand decât ar fi presupus rafinata gastronomie naţională. În cartea sa „Bucătăria franceză a cinci preşedinţi”, bucătarul Palatului Elysee, Joel Norman, îşi amintea cum, în dimineaţa zilei de 17 mai 1995, noul şef al Republicii a fost întâmpinat cu un meniul festiv în care figurau: file de peşte sub „solzi” din cartofi, picioare de viţel înăbuşite cu morcovi, frunze de lăptucă înăbuşite cu ciuperci, brânzeturi fine, tort de ciocolată cu sos de vanilie, vinuri alese. Ca şi alţi preşedinţi, Chirac lua tradiţional prânzul la 13.15, iar cina la 20.30. La amiază, gusta câteva bucăţi de şuncă sau salam. De obicei, mânca destul de repede şi nu stătea mult timp la masă. În plus, nu era pretenţios, putând consuma cu poftă şi carne de vită în sânge, budincă de cartofi cu carne şi roşii umplute, dar şi crenvurşti şi omletă cu caşcaval. Soţia lui Chirac povestea că soţului ei îi plăceau melcii şi carnea de berbec, de asemenea vinurile şi berea. În documentarul „France on a Plate”, Andrew Hussey descrie ultimul dineu dat de preşedintele François Mitterrand înainte de muri. A fost vorba de tot ce este mai franţuzesc în materie de gastronomie: foie gras, stridii, clapon şi presură de grădină/ortolan – o mică pasăre cântătoare, a cărei preparare şi consumare reprezintă un adevărat ritual. Mai exact, înaripata este orbită sau ţinută într-un spaţiu întunecat, apoi este îndopată cu  ovăz şi mei până când se transformă într-un bulgăre de seu incapabil să se mişte. Când atinge dimensiunile cerute de exigenţele bucătarului, pasărea este înecată în Armagnac. Trupul este mai apoi jumulit de pene, carnea galbenă şi palidă e asezonată cu sare si piper, iar pasărea este băgată la cuptor. Când e servită, mesenii îşi acoperă capul cu şervete de pânză şi bagă în gură dintr-o singură mişcare preparatul, decapitându-l cu dinţii. Capul păsării e de altfel singurul necomestibil. Unii spun că acoperirea mesenilor e necesară pentru a nu se pierde nimic din aroma fripturii. Alţii cred că mesenii îşi feresc astfel privirile de odioasa crimă.

Frau Merkel, gospodină pasionată

Fostul cancelar german Angela Merkel nu corespunde deloc imaginii tradiţionale a gospodinei. Şi totuşi, în bucătărie se simte la fel de sigură pe sine ca şi pe scena politică. Potrivit propriilor mărturisiri, Frau Merkel adoră să gătească şi-şi face timp pentru a-şi răsfăţa soţul cu ciorbe, şniţele, mâncăruri din peşte. Şi ca om crescut în fosta RDG, Angela Merkel păstrează nostalgia soliankăi (ciorbă de tip rusesc, cu carne tăiată mărunt sau cu peşte, castraveţi muraţi şi mirodenii picante) şi a frigăruilor. Doamna Merkel pregăteşte cu mare plăcere şi plăcinte (de exemplu, cu coacăze), iar Crăciunul îl întâmpină întotdeauna cu salată de cartofi şi friptură de gâscă. Mâncarea ei preferată sunt însă cârnaţii de porc cu varză, deşi savurează şi spaghetele Bolognese şi supele. În timpul vacanţelor în Italia, cancelarul se delectează cu paste cu măsline şi anşoa şi bea vin roşu mediteranean. Iar în Rusia, la Tomsk, ea a gustat o mâncare exotică din carne de urs, pe când la Ekaterinburg, a consumat, împreună cu preşedintele rus, Dmitri Medvedev, un preparat din caracatiţă.

Dalai Lama şi ouăle stricate

Nepretenţios la mâncare, Dalai Lama spunea că nu poate aprecia preparatele ce-i sunt oferite, deoarece călugării budişti trebuie să fie recunoscători pentru orice hrană şi nu au dreptul moral să aibă preferinţe. Liderul spiritual al Tibetului a dezvăluit că îi plăceau alimente simple, cum ar fi pâinea, brânza, ciupercile şi coriandrul. El a avut parte şi de experienţe gastronomice memorabile. În 1954, s-a aflat 10 săptămâni la Beijing, unde a asistat la manifestări politice şi banchete nesfârşite.„Mâncarea era destul de bună, cu toate că mă cutremur şi acum la gândul că ouăle păstrate o sută de ani sunt delicatese. Mirosul lor era absolut insuportabil”, îşi aminteşte Dalai Lama. În autobiografia sa, el scria că budiştii au opinii diferite în privinţa consumului cărnii, personal devenind vegetarian în 1965. Îmbolnăvindu-se destul de grav, după 20 de ani de regim, Dalai Lama a revenit la hrana nevegetariană, notând în cartea sa: „În prezent, eu mănânc carne, exceptând cazurile când aceasta contravine practicii mele spirituale”.

You may also like

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai recente

Actualitate

Economie

Stiinta

@2023 – Expres Magazin. Toate drepturile, rezervate.