M-am întâlnit, întâmplător, cu o intervenție, de campanie, firește, a domnului Băsescu, așezat la taifas la adevărul live, retransmis de Realitatea TV, în dimineața de marți. Deprins cu vecernia predicilor prezidențiale, interesate toate, firește, iar acum cu dedicație fermă – doamna Udrea și partidul ei, am rămas să ascult și slujba de utrenie a pastorului candorilor abia ascunse. N-am ascultat chiar tot, fiind ocupat să fac ultima corectură a șpaltului noii mele cărți de poezie. Când totul pare curat, citit și răscitit, dai de hârtoapa unei litere sărite, sau găsești uimit un vers pe care calculatorul l-a mutat într-o altă poezie, unde sensibilitățile lui electronice l-au găsit mai nimerit. E o muncă de atenții concentrate pe virgulă și asterisc. Deci, matinal ca un amic care-și bea cafeaua la zece, plângându-se de somnul neîndestulat, prezidentul elogia ”politica altfel” pe care o face doamna Udrea și-i dedida o căpiță florală de elogii, cele mai multe recompensând ”onestitatea” singurului președinte care merită să fie pe locul eliberabil în curând. Băsescu n-a uitat să spună că Ponta a fost un spion de doi lei, iar Iohannis trebuia să se retragă. S-a făcut că nu știe multe despre dosarele și îndosariații cu cătușe de la Microsoft și despre cei care urmează, de la EADS, dar a tot dat amănunte de parcă era procurorul de caz. Nimeni n-a scăpat nedat prin untura unei tigăi în care au fiert pe rând adversari și prieteni prezidențiali. La o singură întrebare, pusă aproape jenat și monoton de reporter, Băsescu și-a subțiat aplombul, iar siguranța de sine s-a fleșcăit ca o șurubelniță care refuză să intre într-o gaură cu piuliță. Dacă Cocoș, om de afaceri acuzat de DNA că și-a dobândit prin șpăgi și trafic de interese averea trebuie s-o dea îndărăt, ce face doamna Udrea? Cum adică, părea nedumerită expresia prezidențială, prinsă cu nădragii priceperilor în vine, pe o scenă? Adică, dacă jumătatea revenită după divorț, furată integral de fostul soț, devine furată și în partea revenită fostei doamne Cocoș, n-ar trebui înapoiată averii naționale? În consecință, se încăpățânează reporterul, o dă și ea îndărăt? Domnul Băsescu, exersat în toate, se bâlbâie. Un cuvânt dintr-o propoziție scoate capul în alta. Până la urmă, fericit, descoperă calea de fugă. Păi mai întâi să vedem dacă averea lui Cocoș e furată, că poate nu e furată, exclamă fericit admiratorul onestității doamnei și, bag seamă, și al averii ei. Păi parcă, înaintea acestei întrebări, era furată! Nu mai e. A dracului campanie electorală. Mare chin să ai o preferință, un candidat, un junghi politico-sufletesc. Îți ies peri albi și când ești chel.
Articol publicat pe ampress.ro
