În timp ce Alexis Tsipras ne consumă timpul cu discursuri inconsistente, iar liderii Uniunii Europene întârzie inexplicabil și inutil să găsească o soluție pentru problema Greciei, în condițiile în care este deja de mult evident că Grexit-ul ar costa mai mult decât reducerea datoriilor, o criză nouă se ridică la orizont în Extremul Orient. Astăzi bursele din China au fost cuprinse de o panică fără precedent, când în decurs de mai puțin de trei ore indicele bursei de la Shanghai a scăzut cu 3500 de puncte. Situația nu este tocmai neașteptată, având în vedere faptul că de deja se înregistrase o scădere totală de 30% în ultimele trei săptămâni, dar astăzi toate efectele negative ale unei situații care a scăpat de sub control s-au manifestat concomitent.
China contemporană este un paradox pe care îl cunoaștem sub formula celebră “o țară două sisteme”, care nu face, în realitate, decât să indice faptul că economia se află sub controlul direct al statului. Nu este vorba despre controlul tipic în statele cu economie de piață, ci de unul care presupune planificarea – de la plasarea investitorilor străini la stabilirea cursului yuan-dolar – precum și proprietatea statului asupra resurselor și mecanismelor economice, inclusiv pământul și sistemul bancar. Există, desigur, proprietate privată, profit, investitori chinezi în interiorul și în afara Chinei, o rată de creștere a numărului de miliardari pe an mai mare decât a oricărei alte țări din lume, dar toate acestea au o relație cu statul care nu poate fi comparată cu libertatea pe care o au aceleași categorii de persoane și de organizații economice în societățile occidentale. Se mai adaugă clivajul încă important dintre zonele bogate și cele sărace (și foarte sărace), precum și cel dintre bogăția statului și nivelul mediu de viață, care rămâne încă foarte modest. Partidul Comunist a considerat că poate surmonta aceste probleme printr-o combinație de măsuri de planificare care sunt o adevărată formă de inginerie socială și menținerea controlului direct asupra unor procese și resurse economice esențiale. După cum s-a putut vedea în timpul crizei mondiale declanșată în 2008, aceste calcule au dus la rezultate mai degrabă bune, pentru că enorma economie a Chinei, deși a încetinit ritmul de creștere, a rămas în mare măsură neatinsă de criza care-a provocat regimul austerității în Europa. Și nu vorbim aici despre o falsă salvare din criză, așa cum a fost cazul Rusiei, ci de o realitate economică probată de faptul că încă mai menține o creștere de peste 7%.
Ce s-a întâmplat astăzi, pentru ca panica să ia în stăpânire bursele din Shanghai și Shenzheng ,în pofida intervenției organismului de control al statului?
Criza actuală, pentru că deja putem vorbi de spre o criză, este efectul adâncirii într-un comportament hazardat în ultimul an în societatea chineză. Pe scurt: acum un an, guvernul a fost obligat să admită că ritmul creșterii economice a scăzut sub nivelul anticipat, particularii s-au speriat și nu au mai investit in anumite domenii (imobiliarul a fost lovit cel mai tare, la fel ca în Statele Unite și Europa în 2008-2009) și s-au orientat spre investiția în acțiuni în Bursă, dar plasând aici nu numai cu propriile economii ci și bani împrumutați. Acest fenomen a determinat o creștere artificială a indicilor bursieri, ajunși la nivelul maxim în luna iunie, dar bursa a fost ajunsă din urmă de economia concretă, care nu își accelerează ritmul de creștere, ci dimpotrivă. Ca urmare, cei care împrumutaseră au început să vândă acțiunile, valoarea acestora a început să scadă, până când jumătate dintre companiile cotate și le-au înghețat. Banii împrumutați au fost pierduți, creditorii nu au ce să recupereze și totul intră într-un ciclu vicios care produce panică și care deja a molipsit bursele din Tokyo și Hong Kong, de unde poate ajunge oriunde.
În China s-au pierdut în trei săptămâni 3000 de miliarde de dolari. Efectele nu se vor resorbi cu rapiditate, deși guvernul a intervenit cu un întreg set de măsuri, inclusiv o operațiune coordonată de achiziții pe piața bursieră. De asemenea, efectele nu vor putea fi limitate la piețele extrem-orientale și vor fi simțite în Statele Unite și în Europa foarte curând. Nu știm și cât de puternic. După anii de criză, din care societățile occidentale au ieșit mai sărace și mai vulnerabile decât erau acum un deceniu, o lovitură de acest tip va fi foarte greu de suportat. Iar ajunși aici, trebuie spus că dincolo de economie, o criză de mari proporții declanșată la bursele chineze nu se va limita numai la efecte pe teren financiar și nici măcar socio-cultural, ca cea din 2008. China, cu toate diferențele care o despart de lumea occidentală, este o componentă stabilă a echilibrului internațional. Căderea ei într-o criză economică necontrolată va putea declanșa mișcări sociale, conflicte de toate tipurile, un adevărat cutremur politic care va trimite o undă de șoc în întrega lume. În privința societăților europene, este greu de anticipat ce efect va avea o nouă prăbușire în criză. Toate problemele societăților dezvoltate vor fi amplificate de contextul deja periculos în care ne găsim de un an în estul Europei și în Orientul apropiat. Poate pentru prima dată după 1989 trebuie să sperăm că un guvern comunist va reuși să se salveze. Pentru că în caz contrar, viața noastră, a tuturor, se va schimba radical și nu în bine.
Daniela Zaharia este istoric, Universitatea din București
