A cui este televiziunea publică?

In principiu, ea apartine cetatenilor Romaniei. Este, pur si simplu, sau ar trebui sa fie un serviciu public. Si, in niciun caz, televiziunea publica nu ar putea fi o televiziune comerciala. O televiziune comerciala nu are nicio obligatie speciala, cu exceptia celor prevazute in Legea Audiovizualului. Care sunt mai mult restrictii. O televiziune publica trebuie sa raspunda interesului societatii, de a fi promovata arta si cultura. De a fi difuzate emisiuni cat mai decente. De a fi promovate informatii corecte, care sa nu aiba rolul de a promova un partid sau altul. De a fi cat mai neutra in disputele politice.

Dar din capul locului, televiziunea publica din Romania este croita dupa un alt calapod. Iar vinovate sunt partidele politice. Care, s-au facut luntre si punte pentru a-si adjudeca instrumentul prin care sa poata influenta editorial toate programele.

Nu este deloc intamplator faptul ca televiziunea publica se bate, in rand, cu celelalte televiziuni, pentru contracte de publicitate. In mod normal, nefiind prin definitie o televiziune comerciala, publicitatea nu ar avea ce cauta aici. Este, de asemenea, straniu cum, prin decizia partidelor politice, televiziunea publica beneficiaza de o taxa platita de cetateni, de 20 de ori mai mica decat in alte state ale Uniunii Europene. Cu aceasta taxa TV, nicio televiziune din lume nu poate rezista. In al treilea rand, daca televiziunea este publica, oare de ce, in aceste conditii, ea este silita sa achite asa-numita taxa de antena? Si, in al patrulea rand, tot spre deosebire de alte state europene, televiziunea publica din Romania este platitoare de TVA.

Evident, sunt multe alte lucruri de spus. In esenta, intreg sistemul este de asa maniera legiferat incat, televiziunea publica sa se afle mereu in stare de faliment. Si cu mana intinsa catre Guvern. Iar Guvernul, indiferent care este el, are oricand puterea si capacitatea de a influenta majoritatea parlamentara astfel incat, Consiliul de Administratie, fie este total aservit, in frunte cu presedintele televiziunii, fie este demis.

Chiar asa s-a intamplat acum. Reporterii televiziunii publice, facandu-si datoria, au deranjat musuroiul de furnici politice. Si vin alegerile, nu-i asa? Victor Ponta este furibund. Stelian Tanase nu a stat cu arma la picior si la dispozitia lui. Alti lideri ai coalitiei au acelasi tip de reactie. Cat despre opozitie, si ea este nemultumita. Stelian Tanase nu a fost nici sluga opozitiei. Mai sunt nemultumiti, iata, si salariatii. Faimoasele sindicate din televiziune. Carora, Stelian Tanase, pentru a nu inrobi institutia, le-a refuzat semnarea Contractului Colectiv de Munca.

Si una peste alta, omul este demis.

Ceea ce nu stiu insa cei care au luat aceasta decizie, este ca, indiferent cine va veni la carma televiziunii, daca nu se adopta o politica gen “punct si de la capat”, adica faliment si reinfiintare, si daca nu este schimbat total comportamentul politic fata de televiziunea publica, situatia se va repeta la nesfarsit. Si, la nesfarsit, televiziunea publica va fi pe butuci.

Si ar mai trebui sa inteleaga ceva pastorii politici ai acestei institutii. Ca politica editoriala nu o face si nici nu trebuie sa o faca presedintele-director general. Si nici Consiliul de Administratie. Ci doar jurnalistii angajati exclusiv pe criterii profesionale. Si nu pe pile.

Este oare atat de greu de priceput?

Articol publicat pe corectnews.ro