Dezghetarea conflictului transnistrean, o realitate anuntata de vicepremierul rus Dmitri Rogozin inca din luna noiembrie a anului trecut, va influenta Romania inclusiv sub aspectul urmatoarelor alegeri prezidentiale. Accentuat de procesul dezintegrarii calculate a Ucrainei, demersul separatistilor de la Tiraspol de a obtine recunoasterea independentei si – mult mai important – alipirea la Federatia Rusa, ar putea aduce la granita Uniunii Europene, la granita Occidentului, cel mai important si mai agresiv stat al momentului. Si, cum frontiera de pe Nistru nu poate fi sustinuta de Republica Moldova, e obligatia NATO a Romaniei sa intervina. De fapt, e obligatia NATO sa intervina, prin Romania.
Ultimele zile au stat sub semnul unei cresteri sensibile a prezentei trupelor americane in Romania. Cu exceptia nesemnificativa a consilierului onorific Ionel Blanculescu, intreg spectrul politic a salutat si incurajat afluxul masiv de militari nord-americani. In plus, cele doua palate – pardon, Palatul Cotroceni si M100, sediul de data recenta al premierului – au marcat simbolic sustinerea neconditionata oferita partenerilor occidentali.
Daca la inceputul saptamanii, luni, presedintele Traian Basescu a vizitat ceremonios nava de razboi USS Donald Cook, anuntand ritos ca „în jurul Mării Negre s-a creat un cerc de foc„, joi a fost ziua premierului de validare americana.
Spre deosebire de Traian Basescu, presedinte en títre, a carui singura miza o reprezinta influentarea alegerilor prezidentiale, nu castigarea lor, Victor Ponta a intrat in logica electorala si a plusat: imbracat in uniforma de pilot de vanatoare – in contrast cu tinuta sobra purtata de T. Basescu la bordul distrugatorului -, premierul nu a „trecut in revista trupele”, ci s-a integrat printre ele. A efectuat chiar si un zbor demonstrativ, uzand de o calitate ceva mai veche a sa, cea de copilot.
Miza reala a celor doua episoade a fost explicata anticipat chiar de catre presedintele Traian Basescu, duminica, intr-un interviu acordat jurnalistului Rares Bogdan. Rugat sa nominalizeze un prezidentiabil social-democrat, T. Basescu a decretat: „Din PSD, daca ar fi sa optez pentru unul dintre ei – Oprescu, Ponta si Geoana – as opta pentru Geoana. E un om care stie jocul Americii.”
Cum despre eventualitatea unei noi candidaturi a senatorului Geoana se poate vorbi doar in termeni ironici, mesajul transmis de presedinte nu viza decat relatia si raportarea fiecarui politician de anvergura la parteneriatul politic cu SUA.
Momentan, exista doua planuri esentiale de actiune a SUA in Romania: militar si, la fel de vizibil, „justitiar”. Indiferent de explicatiile – uneori pertinente – prin care liderii politici incearca sa demonteze anchetele intreprinse de DNA, intreaga activitate a echipei coordonate de procurorul Kovesi se desfasoara nu atat sub autoritatea constitutionala a ministrului Justitiei, cat sub binecuvantarea ostentativa a Departamentului de Stat american.
De la discursul public al secretarului de stat asistent Victoria Nuland care aborda un singur subiect de interes („lupta anticoruptie”) si pana la recenta diploma „pentru curaj” conferita procurorului-sef al DNA de catre ambasada SUA la Bucuresti (o premiera!), mesajul e peste ocean nu poate fi interpretat decat intr-un singur sens. O statistica a dosarelor intrumentate de DNA, analizata prin prisma culorii politice a suspectilor, demonstreaza cine a castigat – de fapt, cine a pierdut – sprijinul american in planul „justitiei”.
Ramane, insa, in joc, parteneriatul militar. Iar daca liderul liberal Crin Antonescu vorbeste despre „statul de drept” si „lupta justitiei impotriva baronilor corupti”, lui Victor Ponta nu-i mai ramane decat sa demonstreze ce bun copilot pe avion de vanatoare poate fi.
