Posibila ieşire voluntară a Greciei din Uniunea Europeană aruncă noi valenţe asupra unităţii statelor europene, pe de o parte, dar are efecte greu de estimat şi pentru România. Nimeni nu vrea să afle cu adevărat până unde poate duce o asemenea decizie, mai ales că guvernul elen nu s-a sfiit, în ultima săptămână, să arate pisica „aliaţilor” europeni care au lăsat ţara să se scufunde până la limita falimentului, prin recenta vizită a premierului Alexis Tsipras în Rusia. Este foarte clar faptul că, în acest moment, Rusia nu are ce să-i ofere Greciei, pentru a o salva de faliment, rolul întâlnirii care a avut loc la Sankt Petersburg părând mai degrabă o mişcare neaşteptată, în partida de şah care se joacă de mai mulţi ani între guvernul elen şi partenerii săi europeni.
Profitând din plin de bâlbele oficialilor europeni, care nu au ajuns, încă, la un acord viabil cu Grecia, Vladimir Putin s-a grăbit să marcheze şi el un punct important în războiul deja început cu SUA şi NATO, prin încercarea de atragere a celui mai slab aliat din Europa către interesele ruseşti. Rusia şi Grecia au anunţat semnarea unui acord pentru construcţia unui nou gazoduct, Turkish Stream, prin care Kremlinul intenţionează să livreze gaze naturale Europei, dar ocolind Ucraina. Conducta va lega Rusia de Turcia, prin Marea Neagră, şi se va prelungi până în Grecia, de unde gazele ar putea fi distribuite mai departe, unor ţări din UE. Construcţia gazoductului va începe în 2016 şi va fi finalizată în 2019. Conducta va avea o capacitate de 47 de miliarde metri cubi pe an, iar, pentru aceasta, Rusia s-a oferit să dea credite Greciei, iar Atena să înapoieze banii abia ulterior. Problema este, însă, că Grecia are
nevoie de bani acum, iar Rusia nu îi oferă decât promisiuni de creditare, şi asta abia peste câţiva ani. Gazoductul Turkish Stream este o alternativă la South Stream, proiect anulat de Moscova în urma tensiunilor cu Uniunea Europeană. Este, deci, un dublu şantaj, dar şi o nouă şansă pentru Moscova de a pune mâna pe o parte din Marea Neagră şi, mai important, să controleze o parte din ieşirea la Marea Mediterană. Acest lucru înseamnă că, uitându-se la hartp, Vladimir Putin şi-a dat seama că şi-ar putea lărgi zona de interes chiar dincolo de Marea Neagră, pe care dorea, în mod vizibil, să o controleze în totalitate, până acum.
Într-un fel, absolut nimeni nu poate estima care ar fi adevăratele efecte ale unei eventuale ieşiri a Greciei din Uniunea Europeană, acesta fiind şi motivul pentru care, în ciuda colapsului evident în care se găseşte ţara, SUA au făcut din nou apel la Grecia să ajungă la un compromis cu creditorii săi internaţionali, miza fiind un nou împrumut, de 7,2 miliarde de euro, bani pe care Grecia i-ar primi acum, spre deosebire de promisiunile Rusiei, care sunt la fel de volatile precum a devenit şi rubla, în ultima perioadă. Statele Unite sunt interesate, pe bună dreptate, de un echilibru geostrategic în regiune mai mult decât de restituirea de către Grecia a unei datorii care este, în fond, de patruzeci de ori mai mică decât datoria publică a Washingtonului.
Din păcate, aceste veşti sunt de natură să destabilizeze şi situaţia economică din România, dar, pe plan geostrategic, s-ar putea să-i ofere o gură de oxigen, în faţa Moscovei. România trebuie să se aştepte, astfel, la un cutremur financiar provocat de ieşirea Greciei din zona euro. Leul se va deprecia serios în faţa principalelor valute, iar preţurile o vor lua din nou razna. Deşi exporturile României către Grecia sunt mai mari decât valoarea produselor pe care le cumpărăm de acolo, aceste exporturi s-ar putea diminua, în cazul în care guvernul elen va pune în aplicare măsurile de austeritate impuse de Fondul Monetar Internaţional. În plus, grecii care au afaceri şi în România s-ar putea să nu mai aibă atât de mulţi bani, pentru a le finanţa.
Grecii nu sunt cunoscuţi ca fiind printre cei mai harnici locuitori ai UE, astfel încât este foarte puţin probabil să poată reveni pe linia de plutire a economiei prin forţe proprii. Pe de altă parte, intenţia de a se vinde Rusiei, pentru câţiva „gologani” în plus este cât se poate de periculoasă în Regiune, iar, la un moment dat, în cazul în care Moscova îşi întinde tentaculele şi asupra Rusiei, s-ar putea ca România şi Bulgaria să rămână din ce în ce mai lipsite de apărare, la graniţa Uniunii Europene. Precedentul ca Grecia să părăsească UE ar fi la fel de periculos, el putând crea şi alte probleme, de acelaşi gen, în alte ţări membre. În acest moment, datoria publică a Greciei este de 323 de miliarde de euro, de zece ori mai mare decât a României, şi cel mai mult are de primit înapoi Germania – 56 de miliarde de euro. Prima undă de şoc ar fi în sectorul financiar-bancar, deoarece băncile greceşti
îşi vor pierde, cel mai probabil, credibilitatea şi finanţările.
Este greu de estimat, în acest moment, cum vor reacţiona Rusia şi UE în faţa acestor noi provocări. Poate că drama Greciei va fi, încă, un semnal de alarmă serios şi pentru Fondul Monetar Internaţional şi „băieţii deştepţi” aflaţi în spatele acestuia, cărora, de multe ori, le place să se joace de-a Dumnezeii, şi să decidă soarta unor popoare prin strategii încete, dar sigure, de falimentare. Culmea, experimentul Grecia se poate întoarce acum împotriva celor care l-au creat, iar micuţul stat elen poate deveni călcâiul lui Ahile, în Uniunea Europeană, în contextul războiului „modern” cu Rusia.
