Ponta – Sic transit gloria mundi!

Acum o lună, PSD călărea caii mari ai politicii, iar Victor Ponta părea de nestăvilit. Păcălise tot ce era de păcălit în calea lui. Mai întâi pe Adrian Năstase și Ion Iliescu, pe care n-a dat nici doi bani, dar s-a cocoțat în spinarea lor  spre a  parveni iute. Apoi a călărit pe Crin Antonescu, înșirat și el pe firul de mărgele al fraieriților. De pe spatele lat al USL, unde el a avut un rol minor, ferindu-se abil de bătăliile dure, Ponta s-a pomenit câștigător al alegerilor locale și parlamentare. Nu el, ci USL, personajul scufundându-se într-o așa zisă mare democratică. Marea s-a făcut băltoacă, iar el a rămas proprietar al unor scoruri pe care, singur, nu le-ar fi atins niciodată. Paj și copil de casă, Ponta a tras mereu în piept, a trișat și a zâmbit, expresie a încântării de sine.

         Acum o lună, Ponta părea mare de tot, nimeni din partid nu cuteza să i se împotrivească. O altă părere decât a lui era o îndrăzneală echivalând cu crima de lezmajestate. Acum Ponta s-a fleșcăit  și, înspăimântat de-o dizidență Vanghelie-Geoană în partid, a purces la darea lor afară fără a mai cotrobăi după argumente. L-a dat de formă – nimic nu  poate face fără un pic de șmecherie – și pe prietenul lui Dan Șova, care va reveni pe ușa ailaltă. Spectacolul ia amploare, iar pneurile PSD sunt  desumflate peste tot. Fâsâie. Atins în moalele capului de alegători, Victor Ponta face ce-a făcut mereu – își păcălește partidul pentru a scăpa basma curată. Nu scapă. Nu scapă pentru cel puțin o vină care poate fi penală – aceea de a fi închis printr-o acțiune premedidată, porțile votului milioanelor de români care muncesc prin lume fără a dezerta de la speranța și iluzia că au o țară. Acasă.  Prin țara lor de acasă joacă încă tontoroiul Victor Ponta, pe care l-am auzit adineauri lăudându-se că a câștigat toate alegerile la un scor formidabil. Toate alegerile în care n-a candidat singur. Când a candidat doar el, a alergat singur și a ieșit al doilea. A pierdut catastrofal urcând, cu pieptul în față, umflat ca o gogoașă, Dealul Cotrocenilor unde ordonase să i se întindă preșul roșu, sigur că urnele de vot vor fi deschise doar pentru cei care-l votează.  

     Am prieteni și în partidul pe care Victor Ponta îl compromite cu fiecare zi care trece. Unii au muncit enorm, cu credință, în campania lui. Cocoșați de cât au cărat la Ponta, se găsesc astăzi epuizați și cu un mucilagiu galben găsit pe umerii cămășii, semn că personajul nu i-a călărit degeaba, slobozindu-se nu pe el, ci pe ei. Cu acest produs al  prea încrezutei lui făpturi și-a însemnat mereu traseul. Da, Victoraș! Gloria apune, se stinge, trece, iar în spate rămâne uneori un miros pe care doar curiozitatea chimiștilor politicii îl trage în eprubete spre a-i analiza doctoral consistențele.

Articol publciat pe ampress