Nu există gospodină în România care să nu aibă o carte de bucate semnată de Sanda Marin. Prima ediţie, publicată în anul 1936 care conţinea 100.000 de reţete, a fost publicată sub pseudonim, de frică să nu-şi facă de râs tatăl, Ion Simionescu, fost preşedinte al Academiei Române.
„Este una dintre cele mai longevive cărţi de bucate din România”, spune Lidia Bodea, Director General la Editura Humanitas, pentru digi24. Lidia Bodea a coordonat publicarea ediţiei complete a reţetelor semnate Sanda Marin. Ştie ce a însemnat pentru români apariţia acestei carti.
„O poveste foarte frumoasă despre această carte de bucate a spus Andrei Pleşu la lansarea cărţii, la Humanitas, în mai 2005. El spune că toată copilăria lui a fost convins că Sanda Marin e un fel de ustensilă de bucătărie care rezolvă orice fel de mâncare”, povestește ea.
În anul 1936 a ieşit pe piaţă prima ediţie a cărţii, cu o prefaţă semnată de un alt mare gastronom, Păstorel Teodoreanu. Deşi nu a fost prima culegere de reţete, a devenit imediat cea mai citită.
„În intenţia ei a stat şi dorinţa de a da nişte sfaturi. Despre cum stăm la masă, despre cum potrivim vinul cu un anume fel de mâncare. Absolventă a unui liceu de prestigiu în Iaşi, cu călătorii în străinătate, cu câteva limbi străine, engleză, franceză, germană foarte bine cunoscute, cu pension făcut la Dresda, deci ar fi putut oricând să scrie un tratat de bune maniere, nu am nici o îndoială”, spune Lidia Bodea.
Cartea de Bucate a trecut testul timpului. A reuşit să supravieţuiască regimului comunist. Tovarăşii de la cenzură au tăiat însă aşa-numitele reţete burgheze. Poporul trebuia să gândească şi să se hrănească numai cu aprobare de la partidul unic.
„Există o dimensiune cosmopolită a acestei cărţi de bucate. Dimensiune cosmopolită care fireşte, în perioada `44 – `89 a fost drastic cenzurată. Sosul Bechamel devenise Sos Alb, tortul Napoleon era tort Marmorat. Cred că singurul nume propiu cosmopolit care a scăpat în ediţiile înainte de `89 este cel de Doboş”, spune Lidia Bodea.
„Cu cantitățile înjumătăţite sau cu ingrediente substituite – nu se mai lua o găină şi se smulgea de pene, se lua o jumătate de pui. Aşa sunau ediţiile apărute la Editura Tehnică”, adaugă ea.
Există însă oameni care ştiu reţetele originale ale Sandei Marin şi nu doar din cărţi, ci pentru că au mâncat la masa ei. Una dintre aceste persoane este Irina Patrulis, fina autoarei. Ea demontează miturile legate de celebra sa naşă, care au apărut de-a lungul timpului.
„O chema Simionescu, ca fată, tatăl ei era, în afară președintele Academiei Române, şi director la Cartea Românească. Era un mare magazin , în afară de partea de librărie, dar avea după cum se vede şi în cărţile ei, o secţie de menaj , la unul dintre etaje. Dar fiind un om foarte renumit în cercurile ştiinţifice, ea nu a vrut să apară cu numele ei. S-a gândit că îl face pe tatăl ei de râs. Asta i-a fost teama. Şi atunci a ales un nume la întâmplare, un nume românesc”, spune Irina Patrulis.
Celebritatea autoarei a propulsat-o în programele televiziunii naţionale. A făcut emisiuni culinare înainte ca Jamie Oliver să se fi născut. Alături de ea, pe ecran, a fost nepoata ei alintată „Merişor”.
„A avut o fermă lângă Bucureşti, în apropiere de Pipera. În ziua de astăzi, din fermă este ştirbită o bucăţică din teren, pentru că a fost luată de aeroportul Băneasa. Şi ferma avea aşa: pe lângă casă, o bucăţică de vie, straturi de căpşuni, pe urmă zonă cu araci de fasole, zonă cu cartofi, din toate câte puţin. Un personaj foarte important era vaca Steluţa, de la care apăreau brânză şi smântână – asta se făcea acolo. Şi de câte ori ne invita acolo erau nişte lucruri foarte bune şi producţie proprie”, adaugă Irina Patrulis, la digi24.
Sanda Marin a murit în 1961. Dar chiar şi astăzi nu există bucătar care să nu fii încercat măcar o reţetă din cartea ei. Şi nu este de mirare, dacă ne gândim că a învăţat România să gătească.
