Scrisoare deschisă
Domnule Prim-Ministru,
De când m-am întors din Valea Seacă mă urmărește imaginea lui Sorinel, un copil de șapte ani, din județul Bacău. Deși au trecut cȃteva zile de când am plecat din comuna lui natală, gândul îmi tot fuge la acest băiețel, la cum stătea el lipit de un gard prăbușit, într-o pereche de pantalonași, cu burtica goală, murdar și cu cei mai triști ochi din România.
Triști pentru că s-a născut cu un ochi cu care vede din ce în ce mai puțin, trist pentru că părinții lui sunt săraci, bolnavi, fără locuri de muncă, trist pentru că nu e vaccinat, nu e asigurat și trist pentru că nu are niciun viitor. Asemenea fetei de optsprezece ani, la câteva case mai încolo, care nu știe să scrie. Am rugat-o să scrie “bună” (sănătate bună) pentru că așa îmi răspunsese inițial la întrebare, deși ceva mai târziu am aflat că are o hernie netratată. Dar oamenii ăștia nu sunt obișnuiți să își spună păsurile – cine i-ar asculta?
Cine se ocupă de soarta celor săraci, a celor mai vulnerabili dintre cetățenii României? Cine se ocupă de fata de nouăsprezece ani, care era însărcinată cu al patrulea copil? Al patrulea copil! Cine are grijă de femeia în vârstă care nu primea pensie de la CAP pentru că arsese arhiva și care nu mai știa cum să își crească cei doi nepoți?
Am fost doar patru zile prin România profundă, România aceea invizibilă de care nu se interesează nimeni, care nu apare nici la știri, nici în preocupările autorităților și în fiecare seară m-am întors copleșită: de tinerii fără viitor, de părinții care iau drumul străinătății lăsându-și copiii singuri sau cu bunici prea bolnavi să mai aibă grijă de ei.
Niciunul dintre primarii cu care am stat de vorbă în aceste zile nu știa că sunt oameni bolnavi la ei în comunitate și erau oameni, mulți! cu hepatită, cu TBC, anemici, cu boli cronice.
România e bolnavă, Domnule Prim-Ministru, România e lăsata de izbeliște, România e fără viitor.
Anul acesta, în februarie, Ministrul Rovana Plumb prezenta la ONU Strategia Guvernului României pentru combaterea sărăciei. Citez din discursul Ministrului: “Începând cu anul 2012, Guvernul României a renunțat la modelul de austeritate promovat de fostele guverne și a impus o guvernare echilibrată, prin menținerea preocupării atât pentru problemele sociale, cât și pentru relansarea și consolidarea economiei”.
Strategia Națională pentru Incluziunea Socială și Combaterea Sărăciei (2014-2020) își propune: “ca toți cetățenii să aibă oportunități egale de a participa în societate, să fie apreciați și valorizați, să trăiască în demnitate, iar nevoile lor elementare să fie satisfăcute și diferențele respectate”.
Au trecut mai mult de trei ani de la discursul Ministrului Plumb și, din păcate, pentru familia lui Sorinel nu s-a schimbat nimic. Vă reamintesc Domnule Prim-Ministru, că timpul nu mai are răbdare cu acest băiețel: își poate pierde vederea cu totul. Măsurile de hârtie nu ajung la el, la fel cum interesul politicienilor manifestat doar la alegeri și doar printr-o găleată și un litru de ulei nu îl ajută în vreun fel.
Și știți ce m-a impresionat cel mai mult la acest băiețel? Faptul că, atunci când i-am dat o piersică, i-a dăruit-o surorii lui, deși îl vedeam că și-ar fi dorit să mănânce și el. Poate că nu gustase niciodată o piersică, dar a fost suficient de generos cât să o dea altcuiva.
Vă propun Domnule Prim-Ministru ca, măcar dacă nu sunteți generos, să fiți eficient și să vă faceți treaba pentru care ați fost numit. Am văzut dintr-o declarație a dumneavoastră că vă propuneți să fiți Prim-Ministru până în 2016- timp suficient zic eu, să îl ajutăm pe Sorinel și pe toți cetățenii acestei țări;
Vă propun, Domnule Prim-Ministru să aveți o altfel de guvernare și o altfel de campanie electorală: să adoptați măsuri prin care toți cetățenii români să aibă acte de identitate, să fie înscriși la medicul de familie, să aibă asigurare și să meargă la școală; vă propun să atrageți investitori în zone defavorizate, să numiți oameni nu pe criterii politice, ci pe criterii de competență și merit.
Vă mai propun, Domnule Prim-Ministru, ca seara, când vă duceți la culcare și aveți, poate, convingerea că ați făcut multe pentru România, să vă gândiți la Sorinel, copilul cu cei mai triști ochi din România.
A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti. A continuat în paralel cu studii de lingvistică romanică şi de drept în Franţa. În 2010 a obţinut doctoratul în drept de la European University Institute din Florenţa, Italia. În prezent face cercetare juridică şi scrie cronici pentru LaPunkt.ro
Sursa- https://www.contributors.ro/author/emanuela-ignatoiu-sora/?bio
