În politică este ca în comerţ: partidele mici rezistă doar până când cele mari devin şi mai mari, magazinele de cartier mai vând câte ceva atâta timp cât nu se apropie foarte mult hypermarketurile. Să ne uităm, de pildă, la soarta crudă şi amară a partiduleţelor care se străduiesc să-şi facă loc pe scena politică românească.
Dacă, la centru, par să mai mişte câte ceva, este adevărat – din ce în ce mai anemic, în teritoriu este moarte curată. PMP părea că începe bine, dar s-a stins de tot. Scorurile slabe înregistrate la europarlamentare şi prezidenţiale, corelate cu arestarea Elenei Udrea au împins partidul sub pragul de 3%, iar trendul este în continuare descendent. La Vâlcea, este şi mai rău. Preşedintele filialei, Marian Mirea este un tip şters, provenit din PDL, căruia îi este imposibil să se remarce prin ceva. Anul trecut era plin de entuziasm şi organiza conferinţe de presă la foc automat, iar acum nimeni nu mai ştie cu ce se ocupă.
În PLR, situaţia este şi mai complicată. La Bucureşti, Călin Popescu Tăriceanu pare să fi uitat complet de partid, în timp ce, la Vâlcea, filiala a murit de tot. Nici Romeo Rădulescu şi nici succesorul său, Cătălin Harnagea nu au reuşit să facă ceva pentru a promova partidul. În rest, este secetă totală. PRM, PP-DD, PSR şi celelalte câteva partiduleţe de-abia mai respiră, fiind ca şi inexistente. Doar UNPR-ul lui Gabriel Oprea pare să aibă o soartă mai bună, deşi s-ar putea ca totul să nu fie decât o gogoaşă, care se va dezumfla în scurt timp.
Scena politică este dominată de PSD şi PNL, iar lucrurile tind să se acutizeze. Cu cât cele două mari partide se vor întări, cu atât formaţiunile politice mici riscă să dispară în neant, fără a lăsa vreo urmă a existenţei lor. Tocmai de aici vine pericolul. Polarizarea politică duce, în final, la dispariţia opţiunilor. Limitarea alternativelor nu este o trăsătură a democraţiei, ci doar a proastei înţelegeri a acesteia. România nu este America, să-şi permită o alternanţă la putere între două mari blocuri politice. Democraţia noastră este atât de tânără încât de-abia a învăţat alfabetul. De aceea, atunci când îi aud pe cei care aplaudă polarizarea între stânga şi dreapta, mă întreb dacă nu cumva acesta este doar începutul unei dictaturi bilaterale, care tinde, pe nesimţite, să-şi facă loc în România.
Politicienii, chiar dacă sunt din PSD sau PNL, nu vor fi opriţi de nimic să se carteleze, pentru a controla mai bine resursele. Cine a uitat, să-şi aducă aminte că afacerile se fac transpartinic, fără a se ţine cont de formaţiunile politice existente la un moment dat. Şi, cu cât sunt mai puţine partide, cu atât este mai uşor pentru politicieni să deţină controlul. Ca în comerţ, unde marii retaileri, deşi oficial sunt concurenţi, au grijă să se carteleze în vederea manipulării preţurilor. Nu-i aşa că vă sună cunoscut?
