Norocul Vâlcii este că trece BMW-ul lui Iohannis pe aici

Pentru fani, Iohannis este, încă, idolul din 16 noiembrie 2014, sau măcar omul care garantează schimbarea la faţă a României. Pentru cei care l-au votat ca să nu iasă Ponta preşedinte sau, pentru că, pur şi simplu, le dădea impresia că ar putea veni cu un aer proaspăt la Cotroceni, fostul primar al Sibiului începe să fie din ce în ce mai mult o dezamăgire. Promisiunile ferme de reformare a clasei politice şi a statului de drept s-au evaporat cu un fum deasupra Dâmboviţei, lăsând în urmă doar un vag iz de păcăleală.
Românii ar trebui să fie deja obişnuiţi cu fenomenul, nefiind la prima deziluzie legată de rolul mesianic adoptat de unul sau altul dintre politicienii care ne-au promis marea cu sarea, în ultimii 25 de ani.
Totuşi, noi, ca vâlceni, ar trebui să ne simţim norocoşi, chiar dacă, pentru Iohannis, cuvântul preferat pare să fie „ghinion”. Spre diferenţă de românii din alte judeţe, simţim cum singura măsură concretă luată, ca urmare a venirii la putere a lui Iohannis, ne atinge direct. Pentru asta, ar trebui să fim recunoscători geografiei, pentru simplul fapt că judeţul nostru este lipit de Sibiu, iar DN7 ne leagă de căminul fostului primar al Hermannstadt-ului. Cei care aţi traversat măcar o dată, în ultimele două – trei luni, această cale rutieră aţi observat, cu siguranţă, că se lucrează într-un ritm nespecific românilor, la cea de-a treia bandă. Lucrările au început chiar după instalarea la Cotroceni a neamţului, care, probabil, nici nu a aşteptat să intre maşina cu girofar pe poarta palatului, pentru a da dispoziţie „statutului de drept nereformat” să modernizeze drumul de la Sibiu la Vâlcea. Nimeni nu s-a grăbit să tragă concluzii nepotrivite din urgenţa cu care au început lucrările pe DN7. Noului preşedinte îi place să petreacă weekend-urile acasă, iar, pentru asta, este nevoit să facă naveta săptămânal. Iată ce privilegii îţi oferă o atât de înaltă funcţie în statul român… Dacă, să zicem, Iohannis ar fi locuit la Muereasca, am fi asistat, cu siguranţă, la construirea unui drum expres care să lege această biată localitate de Râmnicu Vâlcea, şi exemplele pot continua. Din acest punct de vedere, actualul preşedinte nu se diferenţiază prin nimic de nea Caisă care, imediat ce ajunge primar la Gâltofani, dă dispoziţie să se asfalteze, în regim de urgenţă, uliţa din faţa gospodăriei sale. Să mai spună cineva că Iohannis nu este un român adevărat…
De aceea spun, să fim recunoscători. Noi, măcar, nu trebuie să mai aşteptăm zece ani ca să reformeze Klaus Iohannis statul, ca ceilalţi români. Aici, acum, lucrurile se întâmplă. Ce-i în mână, nu-i minciună, iar asfaltul nu minte. Până ne face Rus(ul) autostradă, ne face neamţul drum pe trei benzi până la Sibiu, ca să ajungem mai repede la Tălmaciu, când vrem să mergem la munte, în Poiana Braşov. Despre cele promise în campanie, n-ar trebui să mai cârcotim. După ce se va simţi preşedintele confortabil în BMW-ul care goneşte cu antemergător, pe drumul modern dintre capitala administrativă şi cea europeană, poate va avea dispoziţia să onoreze şi chestiuţele marginale pentru care s-au omorât românii în toamna anului trecut să voteze în oraşele României şi în metropolele europene: o clasă politică decentă, un stat curăţat de corupţie şi incompetenţă, o îmbunătăţire vizibilă a nivelului de trai. Până atunci, însă, nu putem decât să vă urăm un sincer „Drum bun”…