Spre șpăgari – miniștri, soți de soațe care prestau pe saltele înalte, alți Al Capone dâmbovițeni, de ranguri variabile, toți persoane stimabile și suspuse, de educată încredere reciprocă – au plecat 16 milioane de euro. Să zicem. E o cifră găsită, cică, după amprente și turnătorii amabile, de procurori și confirmată, jurând cu pixul în mână și cu mâna pe conștiință, de primul hoț. Banii trec apoi din buzunar în buzunar, transportați cu geamantanul. Ale dracului buzunare, încăpătoare mai erau, cât Peștera Muierii! De aici începe marea nedumerire care i-a lăsat perplexi pe contabilii procuraturii. Bilanțul nu se mai pupă. 2 plus 2 nu mai fac 4, ci 0,16 sau 1,5! Unde-s banii? Hoții recunosc toți că au dat, că au luat, că au mișculat. Bietul Pinalti, de pildă, cel care s-a opintit să-l convingă pe ministrul Sandu să iscălească toată afacerea, urma să primească, ban pe ban, ban muncit, 4 milioane de euro. Bătuseră palma la hotelul lui Cocoș și ce contract în lumea bună poate fi mai de neîncălcat decât strângerea de mână?  Au plecat banii spre Pinalti? Au plecat. Au ajuns? Au ajuns. Numai că nu mai erau 4 milioane de euro,  ci 166 de mii. S-a subțiat valiza pe traseu. De aici începe ancheta anchetaților, cu contribuția decisivă a bandiților. Procurorii nu mai umblă acum după hoți fiindcă îi au la bulău, s-au spovedit, au mărtirisit, au recunoscut, și-au turnat cenușă și țărână în cap. Procurorii umblă după hoțul care a prăduit  cinstita mafie. Cine-i el? Unde au fost absorbite niște amărâte de milioane de euro? În ce vale s-au risipit sau în ce deal au urcat? Nu că ar fi mulți, la potul mesei de care vorbim, câteva milioane de euro sunt un fleac, dar contează gestul. Cine i-a prădat pe prădători, că nu-i frumos? Dacă nici în mafie nu mai poți avea încredere în ce să mai crezi pe lumea asta?

     Cine i-a furat pe furăcioși? Plăteau ei și se tem să recunoască, o taxă de protecție? Cui? Unuia mare? Cât de mare? Vorba bietei Elena Udrea, care îi cerea unei subalterne, șefă peste niște proiecte, o sumă ridicolă de 5  milioane de euro din 100 de milioane. Și proasta aia cică nu prea i-a adus, sau i-a adus parțial, cât să toace amândouă pe un avion particular și niște târguieli muierești prin magazinele Europei. Vorba, zic, bietei Udrea: Ăștia toți spun că au luat bani, dar i-au dat mai sus! Eu ce să spun? Păi i-o fi dat și ea…în sus!

      Derută mare în procurărime. Deruta lor rimează cu deruta hoților care și-au pierdut încrederea unul în altul. Cine subția sumele pe traseul dintre un hoț și altul? Iată o enigmă la care muncesc procurorii s-o dezlege iar când ajung la câte un rezultat, se sperie de el și o iau fugă îndărăt.

Articol publicat pe ampress.ro