Charlie de România

116

La câteva ore după atentatul terorist de la Paris, la început ca un murmur, mai apoi ca un tropăit asurzitor, care ar fi putut mișca și plăcile tectonice din Vrancea, au început să se audă din vajnicele piepturi ale deontologilor din România strigătul “Je suis Charlie”!!!

Sincer, m-am mirat, nu știam că sunt atâția Charlie pe plaiurile mioritice.

Era o neatenție de-a mea, de bună seamă, mi-am zis.

La o privire mai atentă i-am văzut.

Charlie made în România este o specie aparte, care diferă ușor de cea de la Paris sau Londra.

Charlie de România este acel Charlie care țipă ca din gură de șarpe atunci când o instituție sau un politician derapează, cu o condiție – acestea să fie în tabăra adversă.

Pentru că Charlie de România nu vede niciodată abuzurile din tabăra lui politică, iar dacă le vede, găsește imediat justificări pentru ele.

Charlie de România nu este deranjat de abuzurile, excesele demnitarilor decât dacă îi sunt dușmani politici. Altfel, intervine replica utilizată în orice situație – să nu fim ipocriți, așa se întâmplă și în Europa.

Charlie de România are o calitate excepțională,  nu este consecvent ca boul, fiind foarte flexibil politic. Dacă interesele o cer, albul și negru se înlocuiesc rapid. Și pentru toate găsesc argumente, de aici inteligența nemaiîntâlnită a acestei specii. Pentru că nu numai că se răsucește, dar nu este nici sancționat din cauza aceasta, deoarece tot el oferă și argumentele piruietei.

Charlie de România mai are o caracteristică – doar el poate să critice sau să susțină, după caz,și, evident, el stabiliește pe cine și ce. Cei care nu sunt cu el, sunt împotriva lui, iar din această cauză, sunt propagandiști nenorociți, fasciști sau legionari.

Nu în cele din urmă, Charlie de România are dublă comandă, iar mulți ar trebui să spună cititorilor și telespectatorilor cine sunt. – “Vous êtes  Charlie de la SRI sau Vous êtes  Charlie de la SIE sau….? „

Casetă

Lecția adevăraților Charlie

Caricaturiștii de la Charlie Hebdo, morți în atacul terorist de la Paris, au fost oameni LIBERI și talentați.

Pentru ei a fost mai important ce lasă în urma lor și cum pot schimba în bine societatea, decât propria viață.

Și cu acest gând au mers în fiecare zi la redacție, după cum se vede lesne din munca lor.

Au fost dispuși să se lupte cu morile de vânt- împotriva tuturor – a președinților, miniștrilor, ayatollahilor, a instituțiilor de tot felul. Nu au scăpat nici Papa, Dalai Lama sau Mahomed.

Ceea ce au sădit acum în mintea și sufletul milioanelor de cititori se va vedea mult timp de acum încolo.

Dezbaterile din România din zilele negre ale Franței au arătat un adevăr trist, că micul Paris, nu numai că nu a progresat ca mentalitate, ci a regresat cu câteva sute de ani în urmă, iar testul l-au picat și unii politicienii, și mulți intelectuali sau jurnaliști.

Articol publicat in editia tiparita Expres Magazin din luna ianuarie.