Scrisoarea unui student roman, bursier intr-o tara in care Guvernul nu a organizat NICIO sectie de votare

Un student masterand roman, licentiat in stiinte politice si bursier la Universitatea Nationala din Taipei (Taiwan), a trimis redactiei Expres Magazin o scrisoare in care radiografiaza campania aelectorala din 2014 si lanseaza, retoric, o intrebare esentiala: de ce romanii care au o sectie de votare „la doi pasi” de casa isi refuza singuri acest drept, in timp de conationalii nostri din diaspora merg sute de km pentru a vota si asteapta ore in sir la cozi interminabile pentru a-si exercita dreptul constitutional?

„Răul cel mai mic nu e chiar atât de rău

Mă numesc Chițu Cosmin și sunt student masterand in Taiwan, bursier la National Taipei University. În această țară nu există nici o ambasadă sau consulat românesc și ca atare nu am cum să votez. Mă întristează însă cum cei care au o secție de votare la doi pași de casă își refuză acest drept pe motiv că s-au săturat să fie mereu puși in postura de a alege ‘răul cel mic’. Sunt licențiat in știinte politice și în cei trei ani de studii la Universitatea București am învățat, printre altele, că democrația nu este altceva decât un ‘rău mai mic’. Ca și formă de guvernământ, democrația are multe imperfecțiuni dar dintre toate sistemele politice experimentate de umanitate de-a lungul istoriei, democrația rămâne cea mai bună variantă.N-am zis-o eu, a spus-o un individ mult mai inteligent decât mine pe nume Karl Popper.

În termeni electorali mioritici democrația este ‘răul cel mai mic’. Pentru că întotdeauna va fi mai bine să alegi un președinte (bun sau prost) într-o democrație cât de cât funcțională (precum cea românească) decât să trăiești într-un stat totalitar cu un dictator nebun sau într-o monarhie absolutistă cu un rege care crede că are dreptul divin de a face ce vrea cu supușii săi.

Realitatea românească contemporană este la rândul ei un ‘rău mai mic’ și nu văd de ce modul în care se votează ar trebui să fie diferit. În orice țară (real) democratică oamenii normali fac exact același lucru: încearcă să aleagă liderul cel mai puțin nociv. O să-l parafrazez din nou pe Karl Popper care a mai spus că statul este un rău necesar. Din acest punct de vedere suntem constrânși să trăim într-un ‘rău’ iar idealul într-o democrație este să se ajungă la stadiul ‘răuluicel mai mic’. Însăpentru a ajunge la asta fiecare român trebuie să aleagălogic, în cunoștiință de cauză, nu după cum îi dictează preotul în timpul slujbei. Cine se decide să voteze ar trebui să se și informeze și să facă diferența dintre propagandă și adevăr. Altfel România riscă să devină un rău din ce în ce mai mare.Duminică românii care vor și au oportunitatea vor alege din nou între două rele dar care este totuși răul cel mai mic?

După cum văd eu lucrurile PSD este superlativul răului în politica autohtonă. Sunt foarte departe de țară dar împuțiciunea campaniei PSD mi-a ajuns la nări până și aici. Defăimări, minciuni, atacuri la persoană, alianțe cu toți lunaticii din sfera politică, pomeni electorale, lozinci populiste, toate astea dovedesc foamea de putere ce face să ghiorțăie mațele baronilor PSD.Le e frică că nu vor mai putea să fure și vor flămânzi așa că l-au scos la înaintare pe Victor Pontaca să le care în spinare tonele de ipocrizie și dosare penale. Au aservit Biserica Ortodoxă Română care încă se mai declară ca fiind autocefală și am văzut preoți transformați în partizani de partid. Președintele PSD Satu Mare a fost demascat cum vroia să folosească preoți pentru a influența deciziile de vot ale enoriașilor. E bine totuși că acest baron local este ‘un om glumeț’ așa cum a afirmat mai marele Liviu Dragnea. Ăsta este adevăratul PSD, un partid cu oameni lipsiți de rușine. L-am urmărit în recentele dezbateri pe candidatul lor și aproape că am plâns. Am simțit silă și tristețe când am văzut un om care se declară ‘mândru că e român’ în timp ce se pregătește să ne vândă celor cărora mai demult li s-a vândut singur. Mă doare să-mi văd țara bălind la vorbele acestui demagog care pune întrebări și își răspunde singur după ce citește de pe fițuicile scrise de alții. Nici măcar mama sa nu crede că e pregătit pentru a fi președintele țării după cum ea însăși a declarat în documentarul lui Florin Iepan – 2 pentru România.

L-am urmărit și pe Klaus Iohannis. Mi-a dat impresia ca nu e obișnuit prea mult cu aparițiile TV și poate de aceea a părut un pic fad. Are bun simț și nu răspunde la obrăznicii. Are un discurs normal, fără exagerări și fără promisiuni imposibile. Vorbește puțin și nu încearcă să pară ceea ce nu e. Se vede că-i lipsește ‘șmecheria’ de tip pesedist și că nu-i place circul. Nu e un politician lăudăros și gălăgios. E simplu și liniștit.E vertical în atitudine și asta contrastează foarte mult cu servilismul contracandidatului său. Faptul că are un nume german și e protestant nu ar trebui să aibă nici o importanță. Ceaușescu a fost român get-beget pe când Carol I nici măcar nu s-a născut în România. Care a fost un conducător mai bun? Modul in care PSD-ul se folosește de aceste detalii insignifiante pentru a-și prommova discursul populist demonstrează superficialitate. Cred că Iohannis e tot ceea ce Ponta nu e și din acest punct îl consider ca fiind de departe ‘răul cel mai mic’.

Cosmin Chitu,

Taipei, 16 noiembrie 2014″