| Ca un jucator global. A iesit definitiv din “pauza istoriei” care, dupa destramarea Uniunii Sovietice, a plasat-o intr-o postura neobisnuita pentru ea. De jucator regional. In acest moment, Federatia Rusa a devenit, din tinta euroatlantica, din stat inconjurat, “indiguit” de puterile Occidentului, unul dintre cei mai importanti arbitrii, daca nu cumva cel mai important, al marelui joc politic al momentului. |
Iar marele joc politic este deja taxat de multi analisti drept cel De-al Treilea Razboi Mondial. Este adevarat, desfasurat prin mijloace mai putin clasice. Un razboi asimetric. Si cum altfel ar putea fi taxata perioada pe care o traversam?
In definitiv, in conflictul din Orientul Apropiat, care are drept epicentru Statul Islamic, sunt antrenate nu mai putin de 60 de state ale lumii. Nici in al Doilea Razboi Mondial nu au existat atatea puteri implicate in conflagratie.
Statul Islamic sau noul Califat a schimbat cu totul geopolitica lumii. Si a generat noi si surprinzatoare geostrategii. Pentru Federatia Rusa este o ocazie exceptionala de a se repozitiona ca un mare jucator. Ceea ce Vladimir Putin a reusit de minune. Si asta in conditiile in care, in plan economic, nu numai ca nu s-a intamplat nimic pozitiv in Rusia, ci dimpotriva. Situatia s-a deteriorat grav. Asa cum recunoaste si noul tar rus. Este o dovada cat se poate de elocventa cum un joc stralucit pe tabla de sah a politicii mondiale poate scoate un stat din incercuire, aducandu-l, intr-un interval exceptional de scurt de timp, la masa marilor jucatori. Si inca intr-o pozitie privilegiata.
Incalcand toate normele internationale, toate tratatele pe care ea insasi le-a semnat, Federatia Rusa si-a anexat Crimeea, a creat cateva puternice focare de conflict in Ucraina, a aruncat in haos acest stat si, profitand de lipsa de hotarare, de balbaielile Europei si Statelor Unite, dar si de complicitatea tacita a Germaniei si Frantei, a reusit sa creeze, in Ucraina, o asemenea instabilitate incat este greu de presupus ca acest stat va mai putea juca, in viitorul apropiat, un rol de partener al puterilor euro-atlantice. Dimpotriva. Sugrumata economic, Ucraina este la un pas de o revolta populara, de o negare, in masa, a valorilor democratice care nu le-au adus, pana in prezent, nimic consistent cetatenilor, si de o disolutie. Urmata, poate, de un razboi civil. Si de o dezmembrare a statului. Un teren perfect pentru manevrele in care Rusia este specializata.
Pana una-alta, prin confiscarea Peninsulei Crimeea, Rusia a reusit sa-si plaseze o asa-numita “umbrela de protectie” deasupra Marii Negre. In esenta, baze aeriene cu avioane ultramoderne de interceptare si atac si baze de rachete de interceptare si balistice.
In nord-estul Marii Mediterane, printr-o mutare strategica extrem de indrazneata si de inteligenta si care nu a fost anticipata de niciunul dintre statele majore ale aliatilor nostri, Rusia si-a creat, zilele trecute, in mod asemanator, o a doua “umbrela de protectie”. De asta data, in zona Lattakia, fief al regimului Bashad al-Assad, prin intermediul careia poate supraveghea o zona strategica a Marii Mediterane.
In enclava Kaliningrad, exista o a treia “umbrela de protectie”. Ceea ce ii uluieste, literalmente, pe analistii politici, ceea ce a pus in fata faptului implinit fiecare stat major al fortelor militare aliate, incluzand aici si Israelul, este, nu numai viteza neobisnuita cu care s-au desfasurat aceste miscari de pozitionare ale Federatiei Ruse, ci si sau, mai ales, faptul ca ele au fost total invizibile.
Nimeni nu-si poate explica, pana in acest moment, cum a fost posibil ca Federatia Rusa sa amplaseze, in inima lumii arabe, in Lattakia, o adevarata flota de avioane de vanatoare si de bombardament, precum si baterii de rachete de interceptare, fara ca aceasta operatiune sa nu fi fost, in niciun fel, sesizata nici de satelitii spioni si nici de celelalte mijloace de supraveghere desfasurate in zona, atat de Israel, cat si de Statele Unite si NATO. Cat timp misterul este total, Federatia Rusa are, din punct de vedere militar, initiativa.
Si inca ce initiativa! Sa ne gandim, fie si numai la faptul ca Statul Islamic, impotriva caruia pretinde ca lupta Federatia Rusa, desi dispune, in acest moment, de cateva aeronave de lupta capturate si are, in randurile sale, si piloti, nu a ridicat inca nici un aparat de la sol si nu are intentia sa o faca in viitorul imediat. Si atunci, impotriva cui a amplasat, de fapt, Federatia Rusa baza de rachete de interceptare si flota de avioane de vanatoare, pe sub nasul tuturor marilor puteri militare, inclusiv pe sub nasul Israelului, la o aruncatura de bat de Tel Aviv?
In aceste zile, in care Statele Unite si Uniunea Europeana si NATO dau dovada de buimaceala, celelalte puteri militare ale lumii isi reevalueaza fortele si isi stabilesc, cu precizie, obiectivele. Rusia, cum am aratat, redevine un mare jucator, la nivel global. Din simplul motiv ca ocupa cea mai importanta pozitie, in epicentrul celui mai important teatru de operatiuni de pe mapamond. Iranul, la randul sau, beneficiind acum si de acordul realizat cu marile puteri, dar spre deosebire de Rusia, adversar fara echivoc al Statului Islamic, desfasoara si el ample operatiuni terestre in Siria si Irak, furnizand, nu numai echipament militar, nu numai consilieri, ci si membrii ai trupelor sale de elita. Stat prin excelenta siit, Iranul este preocupat si ingrijorat, cat se poate de sincer, de neobisnuita crestere a Statului Islamic, ca si de autoproclamatul Califat, si interesat sa combata, prin toate mijloacele, acest fenomen. Intr-un interval record de timp, Teheranul a devenit si el unul dintre cei mai importanti jucatori in zona. Daca nu cumva chiar primul din Orientul Apropiat.
In fine, este de remarcat jocul geostrategic al Turciei, care, pe de o parte, loveste in Statul Islamic – dar atat de neconvingator incat s-ar putea spune ca aproape il intareste – iar, pe de alta parte, isi ataca aliatul de circumstanta, care este „statul kurd”.
Ankara isi promoveaza propria politica, cu mult curaj si cu multa hotarare, incercand, ca dupa multi ani, sa redevina un mare jucator si in raport cu Rusia si in raport cu Alianta Euroatlantica.
Se poate usor observa, in aceste conditii, cum, incet-incet, Uniunea Europeana, Statele Unite, NATO, fortele care au incercat sa gestioneze, fara succes, situatia din Orientul Apropiat, declansand, din prostie, ample fenomene pe care nu le mai poate controla, sunt scoase din joc, impinse in afara terenului si cum, in acest context, vidul este umplut de Moscova si de ceilalti importanti jucatori.
In fata asaltului spectaculos si extrem de agresiv al Kremlin-ului, care in cursa pentru coordonarea proceselor din Orientul Apropiat a luat un important avans fata de Statele Unite si Uniunea Europeana, singura solutie pe care Washington-ul o mai poate utiliza – totusi, cu riscuri considerabile – este declansarea si desfasurarea rapida a unui amplu razboi terestru impotriva Statului Islamic. Cand se va intampla asta, vom avea semnat si parafat actul de nastere oficial al celui de-al Treilea Razboi Mondial. Pentru ca, acolo, in acel spatiu, de la intersectia civilizatiilor si marilor puteri se va juca istoria lumii pentru viitoarele decenii.
Dar prima runda este castigata de Moscova.
Articol publicat pe corectnews.ro
