Domnul Ponta, orfan o vreme de adulatori, redevine speranță. Genialitatea lui e lăudată de cântăreți care au tăcut o vreme, atinși de filoxera rară a timidității. Revenindu-și, cu buzunarele pline, îl cară în poza tuturor televiziunilor și-l pomădează cu făina albă, de franzelă, a nemuririi. Azi l-am auzit spunând că nici el și nici miniștrii lui nu lucrează pentru leafă, ci pentru popor. Ne jertfim pentru binele public. ”Noi nu vrem salarii, noi vrem doar să lucrăm”. Am râs cu lacrimi, dar e prima oară când îi dau dreptate. Îi dau dreptate în partea de afirmație legată de leafă. Da, niciun ministru al lui și nici al altuia, cred, nu lucrează și n-a prea lucrat pentru leafă. Toți se descurcă în afara ei, dovadă înghesuiala din Beciul Domnesc. Toți își fac singuri leafa, ca pe un guguloi mare. Unii o primesc în genți negre la birou, alții o înșfacă la pungă, în cimitir sau la crâșmă. Leafa vine oricum, cu o îndestulare neimpozabilă. Apendicele legat de ”popor” rămâne apendice și, zău, nu merită să insistăm, pentru a ne proteja enervarea. Ponta a spus vorbele astea convins că unii îl vor crede. Câți vor înjura și câți vor crede? Mulți, că pe asta se bazează demagogia politică, îl vor crede. Guvernul lui de apostoli se lasă răstignit pentru țară. Bravo, băiatule! Sunt mândru de tine!
Adularea netoților, adesea aceiași cu bogătașii țării, fie că vorbim de metresa unui fost președinte sau de fiica sa, de un primar moldav care și-a făcut fiul vânzător de curent electric, singurul miliardar care n-a avut în viața lui decât o secretară care răspundea de redactarea facturilor de vânzare a producției hidrocentralelor făcute în vremea lui Ceaușescu, adularea, zic, e nemărginită. Dacă e bine recompensată, vom afla de Gigi Dumnezeu și de Victor Iisus Hristos. În tot acest timp, putrezesc în mansarde, redescoperiți la trei săptămâni după deces, prin semnalul olfactiv venit pe sub ușă, autori de tratate științifice, cercetători cu premii internaționale sau scriitori care sunt predați la școală. Netoții sunt mereu în atenția adulației publice, iar dacă se întâmplă să moară, sunt vegheați de președintele academic al doctorilor, de armata de cameramani a televiziunilor și de bocitoarele care și-au luat din timp avansul pentru plâns. Sportul adulării netoților devine național, iar numeroase persoane, unele vizibile seară de seară în televizor, s-au calificat și au căpătat centură. Neagră.
Articol publicat pe ampress.ro
