Inconştienţa şi imaturitatea politicienilor români s-ar putea traduce, în cazul României, printr-un haos total. Pentru prima oară, situaţia geopolitică actuală nu mai este înţeleasă nici măcar de cei mai experimentaţi analişti de politică externă. Viitorul este în continuare înceţoşat, iar luptele ideologice interne din această campanie electorală nu fac decât să complice şi mai mult situaţia. România nu este singura ţară aflată în derivă în această regiune, şi asta pentru că, pe 26 octombrie, s-au consumat alegerile parlamentare din Ucraina, iar pe 30 noiembrie au loc alegerile parlamentare din Republica Moldova, ţară afectată serios de embargoul UE asupra Rusiei. În Ucraina, în ciuda rezultatului alegerilor, războiul dintre pro-ruşi şi regimul pro-occidental Poroşenko este departe de a se fi terminat.
Ruşii se tem că Republica Moldova şi Ucraina le scapă din mână, la pachet, cele două ţări apropiindu-se de Europa prin semnarea, la Bruxelles, a acordurilor de cooperare politică şi de liber-schimb cu Uniunea Europeană. De teama repercursiunilor, UE a amânat data semnării acestui acord, prevăzută iniţial pentru sfârşitul anului, pentru a nu se suprapune cu evenimentele electorale. Teama persistă, însă, în zonă, iar o eventuală apropiere pe faţă a celor trei ţări de UE şi, implicit, de SUA, nu ar face altceva decât să îi determine pe ruşi să încerce ataşarea Transnistriei, aşa cum ameninţa deja ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.
Pe de altă parte, orice încercare de apropiere a unui politician român de SUA este acum sancţionată imediat cu cartonaş roşu de „acoperiţii” Rusiei, prin intermediul mass-mediei aservite, cum a fost cazul lui Victor Ponta. În urmă cu cinci ani, Rusia se temea de „pericolul Băsescu”, deoarece actualul preşedinte era pentru alipirea Republicii Moldova la teritoriul românesc, în timp ce, acum, ruşii sunt deranjaţi de vizitele lui Victor Ponta în Statele Unite, ceea ce spune destul de multe despre candidatul care va avea cele mai multe şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale.
Abia acum, după mai bine de cinci ani, s-ar putea împlini previziunile celei mai mari agenţii de analiză geopolitică din lume, Stratfor, care avertiza, încă dinaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, că inconştienţa clasei politice ar putea genera mişcări sociale grave în România, „ţara cea mai coruptă din UE, care se confruntă şi cu o severă criză economică”, subliniau analiştii agenţiei, care avertizau faptul că instabilitatea politică, bâlbâielile în crearea unui nou Guvern şi numirea unui premier, dar şi lipsa bugetului ar putea atrage după ele mişcări sociale, generate de sărăcia generalizată. Faţă de situaţia anului 2009, anul acesta aduce haos şi o lipsă totală de strategie şi de programe din partea tuturor candidaţilor pentru fotoliul de la Cotroceni, lucru care ar putea fi exploatat din plin de „prietenii” noştri ruşi.
În timp ce dreapta din România are acum tendinţe canibalice, pentru că nu s-a trezit încă din războiul intern, stânga încearcă să strângă rândurile, din ce în ce mai ciuruite de DNA şi Parchetul General, dar şi de luptele pentru scaunul lui Victor Ponta, care va rămâne vacant, dacă PSD câştigă prezidenţialele. Apele se vor limpezi oarecum în turul al doilea al alegerilor, când este posibil să aflăm şi decizia finală în procesul de incompatibilitate al lui Klaus Iohannis, lucru care este aproape o datorie pentru justiţie, fie ea influenţată sau nu de actuala putere. Pentru legitimitatea alegerilor, este corect ca procesul judiciar să fie urgentat, astfel încât alegătorii să afle cu exactitate dacă mai are rost să pună ştampila pe candidatul ACL, sau dacă votul lor va fi pur şi simplu anulat după turul al doilea, aşa cum s-a întâmplat şi după referendumul de demitere al lui Traian Băsescu.
În speranţa unui deznodământ nefavorabil lui Iohannis, Băsescu şi Udrea se plimbă prin ţară ca nişte cuci singuratici, sperând că, în cazul excluderii lui Iohannis din campanie, fusta scurtă a candidatei „bună pentru România” va putea ascunde suficient de multe voturi pentru a depăşi ceilalţi candidaţi şi a-l propulsa apoi pe Traian Băsescu în poziţia de lider al dreptei. „Ultimul mohican” de la Cotroceni nu şi-a făcut însă prea bine calculele, deşi alegerea blondei cu uniformă albă şi cască de muncitor pe cap a fost dictată mai mult de motive financiare, decât de unele electorale. Udrea este numai bună pentru a lăsa cea mai mare parte a purcoiului de bani strâns de Băsescu pentru această campanie pe mâna actualului şef de stat, în timp ce câştigarea alegerilor abia dacă se vede în acest moment la orizont. Cu banii rămaşi din această campanie, Băsescu va avea, însă, salteaua suficient de plină
încât să îşi înceapă cu succes cariera de lider al PMP, visând să acapareze apoi întreaga dreaptă politică. Şi de această dată, rezultatul alegerilor va fi dictat de hotărârile judecătoreşti, iar acest lucru se va vedea, în zilele următoare.
