| Taifunul DNA ofera, zilnic, opiniei publice interne si externe, spectacole de neuitat. Din ce in ce mai indraznete. Mai socante. Dar, daca facem abstractie de inalta temperatura imprimata de actiunile procurorilor DNA, vom observa cateva efecte perverse ale luptei impotriva coruptiei institutionalizate. |
M-am referit anterior, asa cum au facut-o si altii, la practica denunturilor impachetate, cel mult in stenograme SRI, si care stau la baza asa-numitului probatoriu pentru condamnari in serie. M-am mai referit la un fapt cat se poate de ciudat si anume ca, mult prea rar, judecatorii indraznesc sa observe ca procurorii se multumesc, exclusiv, sa administreze probe indirecte. In fine, am mai vorbit despre arestul la domiciliu sau in beciurile Ministerului de Interne, ca despre un zaharel si un bici, administrat discretionar si care poate crea mai multa nedreptate, decat dreptate. Dar asta nu este tot.
Noua decada a activitatii DNA, relansata dupa alegerea unui nou presedinte al Romaniei, a debutat prin doua dosare de o exceptionala importanta. EADS si Microsoft. Asa cum am mai semnalat, ele au fost furnizate de partenerii nostri euroatlantici, care au luat si urma banilor. Si care, practic, au oferit, pe tava, autoritatilor romane cele doua cazuri, cu subiect si predicat. Dar ce observam? Ca in vacarmul general generat de numeroasele arestari spectaculoase, cu mascati, catuse, cu vedete, cu televiziuni, cu tot tacamul, incepe sa nu se mai observe faptul ca cele doua mari dosare par a fi fost abandonate. Sau cel putin „indiguite”.
Microsoft a insemnat o scurgere a banului public, in cuantum de circa un miliard de euro. Prin achizitionarea unor licente de utilizare a computerelor, de care nu aveam nevoie sau inadecvate pentru tipurile de computer utilizate de institutiile statului, in numar mult mai mare decat numarul de computere si la un pret uneori de zece ori mai ridicat decat cel postat pe internet. Jaful este usor de estimat. El se ridica la circa 400 milioane de euro. In raport cu aceasta suma, DNA nu da dovada ca ar fi luat urma banilor decat pentru cel mult 80% din suma. Si este vorba doar de urma banilor si nicidecum despre recuperarea pagubei. Ceea ce inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca undeva si din motive care ne scapa, marea ancheta DNA s-a impotmolit si, in ciuda numelor sonore vehiculate, risca sa se transforme intr-un fas.
Asemanator se petrec lucrurile si in „afacerea EADS”. Si acolo se estimeaza ca statul roman ar fi fost fraudat cu o suma care se ridica la circa 200 milioane de euro. Nici urma acestor bani nu a fost luata de procurorii DNA.
Autoritatile de la Bucuresti au primit, la pachet, zeci de casute postale ale unor offshore – uri, prin care mita a fost incasata si tranzitata. Ceea ce inseamna ca vorbim despre zeci si zeci de persoane implicate, cei mai multi fiind inalti functionari publici. Dar daca ne uitam cu atentie, cu lupa chiar, nu vom descoperi mai mult de cateva dosare – si nici macar nu mai stim ce se intampla cu ele – ale unor demnitari corupti.
Oare s-o fi impotmolit masinaria DNA? Sau exista, in spatele scenei, persoane care incearca, din rasputeri, sa minimalizeze „pierderile”? Daca este asa, este extrem de grav. Si nu va mai trece mult timp pana cand vom afla ca sunt implicati, in fraudarea statului, chiar si procurori DNA.
