Multe specii de animale mor după ce se reproduc. Dar la mamele caracatițe, pe măsură ce ouăle mamei caracatiței se apropie de clocire, ea încetează să mănânce. Ea își părăsește apoi grupul de protecție deasupra puietului ei și devine înclinată spre autodistrugere. S-ar putea să se lovească de o stâncă, să-și rupă propria piele, chiar să mănânce bucăți din propriile brațe.
Acum, cercetătorii au descoperit substanțele chimice care par să controleze această frenezie fatală. După ce o caracatiță depune ouă, ea suferă modificări în producția și utilizarea colesterolului în corpul ei, ceea ce la rândul său îi crește producția de hormoni steroizi – o schimbare biochimică care o va condamna. Unele dintre schimbări pot sugera procese care explică longevitatea la nevertebrate în general, a spus Z. Yan Wang, profesor asistent de psihologie și biologie la Universitatea din Washington.
„Acum că avem aceste căi, suntem cu adevărat interesați să le legăm cu comportamentele individuale sau chiar cu diferențele individuale în modul în care animalele își exprimă aceste comportamente”, a spus Wang pentru Live Science.
Programată să moară
Caracatițele sunt canibali, a spus Wang, iar dacă caracatițele mai bătrâne rămân prin preajmă, s-ar putea să ajungă să mănânce toți puii celuilalt.
Wang și colegii ei au descoperit trei schimbări chimice separate care au avut loc în perioada în care mama caracatiță și-a depus ouăle. Prima a fost o creștere a pregnenolonului și a progesteronului, doi hormoni asociați cu reproducerea la o serie de creaturi (la om, progesteronul crește în timpul ovulației și în timpul sarcinii timpurii). Al doilea schimb a fost mai surprinzător. Mamele caracatițe au început să producă niveluri mai mari ale unui bloc de colesterol numit 7-dehidrocolesterol sau 7-DHC. Oamenii produc și 7-DHC în procesul de producere a colesterolului, dar nu păstrează nimic în sistemele lor pentru mult timp; compusul este toxic. De fapt, sugarii născuți cu tulburarea genetică sindromul Smith-Lemli-Opitz nu pot elimina 7-DHC. Rezultatul este dizabilitate intelectuală, probleme de comportament, inclusiv auto-vătămare, și anomalii fizice, cum ar fi degetele de la mâini și de la picioare suplimentare și palatul despicat.
