Text scris de avocatul Antonie Popescu
Cădere în admirație?!
În ediția 2022 a suspect-de-lăudatului Rechizitoriu nr. 11/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, care este doar un fragment din Dosarul istoric al Revoluției Române din Decembrie 1989, veți găsi și multă literatură și informație nefructificată prin intervertirea în probe – transformare în probe pe care procurorii de caz și șefii lor erau datori să o facă… din păcate însă aceștia mărginindu-se la modesta inculpare a doar 3 (trei, nu treizeci și trei) indivizi: Ilici, Voican și Iosif Rus…
Acest Rechizitoriu datează din anul 2019, a fost refăcut la data de 29 iulie 2022 de către colonelul magistrat Cătălin Ranco Piţu, procuror militar şef în cadrul PÎCCJ – SPM și, invocându-se în mod excesiv protecția datelor cu caracter personal, a fost cenzurat de ochii publicului larg prin tot felul de anonimizări, unele dintre ele stranii…
Dosarul are mai multe hibe, chiar dacă a trecut banal de camera preliminară, judecat de un fost lucrător al „celebrei” UM 0215 – de fapt nu a trecut definitiv nici de această etapă procesuală, pentru că inculpații au și contestat încheierea de la fond, iar contestația lor are termen de judecată pe 10 ianuarie 2024.
Fără eliminarea unor hibe – eliminare pe care o hotărâse și Înalta Curte de Casație și Justiție, dar pe care procurorul lăudat nu a mai catadicsit să o facă – acest (fragment de) Dosar al Revoluției riscă să se întoarcă la Parchet așa cum a fost restituit recent și dosarul represiunii din 13-15 iunie… Și va fi prea târziu dacă și când am afla iar de o restituire la Parchet!
„Dosarul trebuie făcut ca la carte!„, aceasta era așteptarea Președintelui României Klaus Iohannis la începutul mandatului Procurorului General Augustin Lazăr – singurul procuror general care s-a ținut de cuvânt în ceea ce privește trimiterea în judecată, dar care parcă a fost „lucrat” de colegii săi de la Secția Parchetelor Militare, prin instrumentarea neriguroasă, aceștia lăsând impardonabilele „hibe”, deși știau că inculpații le speculează, beneficiind de o activă asistență juridică de Drept Penal.
Chiar dacă ne aflăm în perioada de comemorare a victimelor din Decembrie 1989 și ne-am obișnuit ca unii să o privească așa, ca pe „un festival sau o întrecere socialistă pe tematică”, NU ar trebui să riște nimeni dintre observatorii serioși sau jurnaliștii cu experiență în a lăuda vreun agent al statului sau pe procurorul care a întocmit Rechizitoriul în discuție, edițiile 2019 și 2022, până la epuizarea judecății de fond!
Imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității și corecta încadrare juridică a faptelor a determinat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (CEDO) prin mai multe hotărâri, de notorietate, grație plângerilor inițiate de Asociația „21 Decembrie 1989”, Mărieș, Vlase și alții – mulți alții, scoși acum din dosar de procurorul lăudat, cum e cazul lui Niculae Alecu (a se vedea hotărârea CEDO Alecu și alții împotriva României).
Spre deosebire de „opera” procurorilor, edițiile 2019 și 2022, hotărârile CEDO sunt publicate în integralitatea lor, fără cenzură, pe site-ul Curții și unele chiar traduse pe site-ul Institutului European din România sau pe cel al Consiliului Superior al Magistraturii.
La fel au stat lucrurile în ultimii ani și cu dosarul mineriadei din 13-15 iunie, în care tergiversarea soluționării a continuat sub picioarele acelorași procurori militari – care ca recompensă au fost înaintați până la gradul de general cu una, apoi cu două stele!
Această tergiversare a avut loc în dispreț față de hotărârile CEDO și hotărârea ÎCCJ (a se vedea hotărârea CEDO Mocanu și alții împotriva României).
Anul acesta a venit și o a doua hotărâre CEDO, în același dosar 13-15 iunie 1990, aceleași familii împreună cu altele reclamând tergiversarea.
Rechizitoriul cu jumătate de adevăr, un prim pas spre revizuirea hotărârii de condamnare a lui Ceaușescu!?
În timp ce Crăciunul era însângerat de mulțimea asasinatelor generate de diversiunea politico-militară a grupului filosovietic Ilici & complicii feseniști, la Târgoviște erau executați și Ceaușeștii…
Aprofundând citirea Rechizitoriului Pițu, veți găsi la p. 342 din linkul indicat de pe site-ul Parchetului (sau la p. 350 în varianta necenzurată a documentului, depusă cu dosarul la Curte) și în Anexele referitoare la părțile civile, conform tabelelor din volumele V-VIII ale dosarului – filele referitoare la Județul Dâmbovița, pct. XIII – că pozițiile 7 și 8 sunt dedicate cuplului Ceaușescu, devenit parte civilă.
Aceasta este o alta surpriză neplăcută în Rechizitoriul refăcut de procurorul militar şef Cătălin Ranco Piţu, care:
„Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect cercetarea faptelor săvârşite în contextul Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi a circumstanţelor care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a multor persoane, vătămări psihice grave, pe întregul teritoriu al României, privindu-i pe inculpaţii
Iliescu Ion, fost preşedinte al României, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art. 5 Cp.,
Voiculescu Voican Gelu, fost viceprim-ministru al Guvernului României, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art. 5 Cp. și
Gl. (Rtr.) Rus Iosif, fost comandant al Aviaţiei Militare, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art. 5 Cp.,
EXPUN[E] URMĂTOARELE: (…)
1. Persoanele vătămate, părţile civile și succesorii victimelor, conform tabelelor volumelor V-VIII ale acestui rechizitoriu. În cuprinsul acestor tabele se regăsesc informațiile necesare citării.
2. Persoanele responsabile civilmente, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice. (…)”
Probatoriul confirmă faptul că Iliescu a fost liderul loviturii date Revoluției începute la 16 Decembrie 1989 la Timișoara, adică vârful emanației (după cum a și recunoscut emanatul însuși), lovitura începând cu după-amiaza zilei de 22 Decembrie 1989, când a fost declanșată diversiunea teroristă – prin TVR, capi ai Armatei și securiști din liniile operative – și preluarea puterii… într-un mod criminal, ca și sub comanda lui Ceaușescu și a ciracilor săi la fel de lași…
În acest context, ne întrebăm:
Era o prioritate pentru procurori transformarea în victimă a comandantului suprem al forțelor armate ale represiunii sălbatice și barbare din Decembrie 1989?!
Respectă Dreptul Internațional această anomalie a procurorilor!?
