E prea târziu să vă mai treziți domnilor alegători

Nu-l simpatizez pe Victor Ponta. Am explicat asta și unor prieteni comuni. Îl știu de mulți ani. E de o seamă cu fiica mea cea mare. I-am spus și lui, cândva, că politica presupune dăruire, sinceritate, ceea ce el n-are. Are din belșug ceea ce-mi spunea, în rezumat, un șofer de taxi din Giulești, pe care l-am întrebat ce părere are despre proaspătul ales la șefia PSD. ”Suferă de el”, mi-a răspuns scurt taximetristul. Bolnav de sine, Victor Ponta nu poate fi bolnav de suferințele țării. Răsfățat de mic cu toate beneficiile și fărădelegile politicii dâmbovițene, Victor a uitat să fie om, să iubească oamenii și să înțeleagă suferințe. El a învățat că politica e minciună și parvenire și se pricepe de minune la asta. E singurul candidat la președinție care, după 89, a reușit, mai tare decât Iliescu, Băsescu și alții la putere, care au candidat, să fure ouăle de sub cloșca avuției naționale și să le facă afiș. Am recitit datele și informațiile care arată că pomenile electorale făcute din bani publici, cu o iresponsabilitate criminală, de Victor Ponta, vor costa populația României, nu peste o sută de ani, ci în 2015, enorm, aducând-o în sapă de lemn. Auzisem și tâlhăria că țăranii care mai au un pogon de pământ, păgubos și nerentabil, vor plăti un impozit de opt ori mai mare ca azi. Ce înseamnă asta? Ceea ce se petrece deja, dar în ritm accelerat. Românii nu mai fac față să aibă pământ. Își vând, cum aproape jumătate au făcut-o, averea moștenită de la părinți. Ce să faci cu terenuri în paragină, pe care nu ai cu cine le lucra și pe care le ții în proprietate doar din respect pentru înaintași? Dacă și acum e greu, peste un an va fi criminal. Proprietarii români vor fi anulați ca proprietari. Țara, vândută în mare parte, va fi vândută și amanetată cu totul. Am sperat un președinte care să nu treacă prin strecurătoarea unui zâmbet șmecher, dureri, aspirații, nădejdea unor proiecte care să ne scoată din blestem. Din păcate, și-i răspund astfel unui prieten care e prieten, cam prea îndârjit, și al lui Ponta. Puștiul ăsta, uns prea devreme cu toate alifiile, lipsit de candoarea adevărului și iubirii de țară, de vârsta primilor mei copii, nu poate fi președintele țării. Aici nu-i loc de mimici scălâmbe și candori mimate. Țara asta, în evidentă dificultate, ruptă de molima corupției, făcută terci nu de bandiții de afară, ci de bandiții interiori, are nevoie de un om care să-i fie simbol de gravitate, înțelepciune și iubire. Nu e acela Victor Ponta, cu toate că, fiind de vârsta copiilor mei cei mari, aș fi putut paria la risc. Nu e timp domnilor alegători de un pariu la risc. Dar mă tem că vagoanele de plocoane care curg în sate ( la mine, fiecare țărancă a primit un sac de detergenți care spală izmene și geamuri de la trimișii PSD, încât au să-și frece la cur și strănepoții) nu fac decât să întregească o neputință, a noastră de a fi fraieri și cumpărabili. Lucrurile par tranșate și doar o revoltă interioară le mai poate destructura. De ce, Victoraș, dacă iubești alegerile libere, ai umplut satele de plocoane și ai înecat România în pomeni pe care le vom blestema peste un an doar?

Articol publicat pe ampress.ro