Le simți, alegerile, din respirația de aguridă până ieri a primarului, a premierului, a parlamentarului, aguridă care s-a înmuiat instantaneu și te învăluie cu aromă de strugure și must de tămâioasă. Politica a învăluit și înfășat din nou tot, în repriza ei secundă, când iese la atac și vrea să dea goluri la urne.
Ieri am aflat că domnul Piedone, un individ care copiază musculatura de șunci a unui actor faimos, a decis – candidează din nou. Haida-de! Nu credeam! Dar nu va mai fi primarul marca Dan Voiculescu, învelit din zori și până noaptea într-o alifie de televiziuni care-l arătau eroic, mai ales atunci când răsturna de pe tarabă pătrunjelul unei babe infractoare, ci în mantia militară a domnului Oprea. Piedone, stabil ca gogoașa care zboară din tigaie în tigaie, este, zice un amic, perfecta suprapunere a canaliei analfabete, peste mormanul de bani. Așa o fi. Siguranța lui financiară, la care au muncit și unii nevinovați, pălmași ai ordinului care se execută, este dată de televiziuni mai ales. Dar Oprea, din câte știu, n-are așa ceva și nu suflă decât rar prin țivlica televizorului. De ce s-o fi simțit mai în siguranță la general? Noul uneperist, care s-a înscris iar în cursa pentru primăria sectorului 4, anunțându-se devreme, era suspectat că ar fi analfabet și nici carnetul de șofer nu și l-a putut lua decât la Pitești, dimpreună cu câțiva țigani care se iscălesc cu degetul și alte câteva sute de ghiduși financiari escroci. Ăștia, neștiind cum se învârte volanul la școală, au decis să omoare lumea pe străzi, fără calificare, luîndu-și carnetul prin peșcheș. Mai suflă cineva ceva despre subiect?
Deci, iată o primă confirmare, sau una din primele, că alegerile de la anul vin pe tavă, au venit, aduse de ospătari stilați, care știu să toarne în pahare și să strecoare peșcheșuri.
Nu vă e rușine, clama o avocată ieri, s-o arestați pe clienta mea Bica pentru o amărâtă sumă de 17 000 de euro? Chiar nu vă e rușine? Ai dreptate, madam, iar eu dacă aș fi procuror aș roși până-n bască. Păi ea care cică a furat milioane, ca și unul de-i premier și ăștia, procurărimea, l-au găsit doar cu câteva zeci de facturi false care nu făceau toate decât de două apartamente și-o amărâtă de mașină, să fie așa insultată și arestată! Pe ăsta cu facturile căutați-l la alea mari, alea de care se teme și tace uneori înfrigurat, de parcă l-ar curenta o amintire și nu se poate lepăda și extrage din priza care zgâlțâie. Iar pe madam Bica găsiți-o – au găsit-o deja, înțeleg – la milioanele de euro, că n-om fi ajuns de râsul curcilor să ne dăm jos din pat pentru un singur amărât de milion.
Miroase, nu a toamnă, ci a alegeri. Toți dau, toți promit, toți pun pe tarabă strugurii aromați ai prieteniei și belșugului. Până la Crăciun, cel mai amărăștean român va fi milionar. Culorile politice se schimbă între ele ca frunzele, de la o zi la alta capătă alt pigment, de nu mai deosebești frunza pedelistă de cea liberală în spatele căreia stă pitită. Culorile vieții civile s-au politizat toate. În polițist, în avocat, în vice, în consilier găsești, peste uniforme și harac, culori de doctrină. E o polenizre otova, de livadă cu specii în împerechere. Vorbești la ghișeu cu o culoare și, dacă te însori, dezbrăzându-ți după nuntă mireasa, o găsești liberală cu toate că o curtaseși pesedistă și-i cumpăraseși de ziua onomastică o pereche de chiloți, cât un degetar, roșii.
Semn că vin alegerile dă și tăcutul Iohannis care a prins grai. În două zile a vorbit, în public, de patru ori, semn că butonul electoral a fost apăsat și pe pieptul neamțului, singurul care când se cântă imnul național nimerește mâna la inimă. E o reclamă cu una grasă care jură cu mâna pe inimă că dacă vei cumpăra nu știu ce și, când zice că jură cu mâna la inimă, o pune sub gât, incomodată de dovleacul uriaș al sânului. Nu poți, are și ea dreptate, jura cu mâna pe țâță, mai ales când minunea de sub gât e cât soba de teracotă.
Alegerile, deci, intră pe sub ușă, sunt aici, aer condiționat al oricărei sfeștanii de partid sau primărie, clocotesc, iar politicienii se păruiesc pe ideea care și cine a zis primul. A se reține a ZIS, nu a FĂCUT. Eu, se îmbulfoaie Ponta, am fost primul care-a propus mărirea. Ba eu, strigă intrigată, Alina Gorghiu, uitând să dea cu pantoful, cum am sfătuit-o eu cândva, dar acum e și ea la tribună.
Eu, când am tăiat, m-am gândit la creșteri, la binele vostru, ți-ai dracului, cuvântează, pe toate programele Traian Băsescu, de te întrebi cine îl întreține electoral pe ăsta și bagă atâta bănet în el. Eu voi da mai mult, ba eu, ba eu, ba EU, dobitocule, dobitocilor, pandon, dragilor!
A început, cu un an mai devreme., campania electorală. Pruna din prun miroase politic și mustul din strugurele necules și uniforma polițistului și clanța ușii de la prefectură. Toate, toate adie a alegeri și alegerile vor fi mai scumpe ca oricând și mai șmechere ca mereu.
Articol publicat pe ampress.ro
