Spitalul Judeţean este un bolnav care nu vrea să se facă bine. Este fumătorul internat la TBC care ştie că încă o ţigară nu mai contează, alcoolicul care bea ştiind că nu mai are nimic de pierdut, narcomanul care prizează ultimii bani pentru că este conştient că altfel nu poate. Aşa se întâmplă la cel mai mare spital din Vâlcea: se fură, pentru că oamenii aşa s-au învăţat, se vorbeşte urât cu pacienţii pentru că nimeni nu mai ştie să se poarte omeneşte, se găteşte execrabil pentru că nu există vreun interes ca pacienţii să primească hrană comestibilă. Este un cerc vicios, din care nu se poate ieşi doar pentru că cineva şi-a pus în cap să schimbe lucrurile. Un sistem întreg putred de sus până jos, duhnind a corupţie şi dezinteres pentru binele bolnavului, care nu poate fi îndreptat decât prin eradicare. Infecţia totală nu se vindecă doar cu paracetamol, trebuie să tai hălci întregi, până la
os, pentru ca pacientul să mai aibă o şansă.
Sistemul nenorocit de la Spitalul Judeţean are nevoie de amputări masive, de braţe şi picioare tăiate, de organe necrozate îndepărtate cu bisturiul, de transplanturi rapide, de transfuzii şi clisme. Pentru ca noi să avem într-o zi şansa de a ne trata într-o instituţie medicală normală, spitalul trebuie curăţat cu lama şi seringa de puncţii, cu cleştele şi cuţitul. Este nevoie de intervenţii brutale şi rapide, făcute cu sânge rece, pentru a da viaţă unui trup inert, plin de toate bolile pământului, îmbătrânit şi vampirizat de cei care s-au obişnuit să se hrănească din cadavrul lui. Pentru că da, mulţi dintre cei care lucrează în spital sunt necrofagi siniştri, insensibili la strigătele pline de suferinţă ale celor veniţi să se trateze.
52 de mii de pagini, atâta documentaţie a fost ridicată de DNA de la Spitalul Judeţean. Este foarte bine că s-a întâmplat aşa, dar nu sunt rezultate concrete. Având în vedere faptul că „strategia” de la care au plecat aceste reclamaţii s-a făcut între nişte colegi de băutură, la piscină, nici nu ne puteam aştepta la altceva. Acum, se vede şi intenţia de la care a plecat tot scandalul, şi anume, de înlocuire a vechii conduceri a spitalului, cu „ai noştri”, adică nu neapărat cu nişte persoane competente şi imaculate, ci doar ceva mai hămesite. Chiar dacă cei vinovaţi de jaful care a despuiat în ultimii ani spitalul de resurse vor plăti până la urmă, lucrurile nu se vor schimba. Saloanele vor rămâne la fel de jegoase, medicamentele vor fi cumpărate mai departe de bolnavi din farmacii, personalul medical se va purta la fel ca acum cu pacienţii, de parcă aceştia ar fi doar nişte animale. De aceea ar trebui
schimbat întregul sistem. Medicii hârşiţi în şpăgi, care îşi cheamă bolnavii la cabinetele particulare pentru a-i jumuli mai eficient, trebuie înlocuiţi cu oameni tineri, sub 35 de ani, care vor să-şi facă meseria, însă acum sunt ţinuţi agăţaţi ca rezidenţi, pe salarii de mizerie. Asistentele care nu mişcă un deget fără să le arăţi nişte hârtii trebuie să plece acasă, iar în locul lor să fie aduşi oameni cărora le pasă de pacienţi. Bucătăresele care prepară o mâncare infectă, bună doar pentru porci, trebuie concediate şi trimise la slujbe care li se potrivesc mai bine, şi aşa mai departe. Totul trebuie regândit, înnoit, reformat. Degeaba vine consilierul judeţean Tărăşenie cu gura mare în Consiliul de Administraţie şi, când se prefigurează o majoritate liberală, încearcă să impună protejatul noii puteri politice, în urma unor negocieri de piscină. Nu se va întâmpla nimic, nu se va
schimba nici 1% din sistem, iar Tărăşenie, care a intrat, probabil, în aceastp luptă mânat de intenţii pozitive, nu va reuşi decât să fie înjurat de cei care au tot interesul de a nu se modifica nimic substanţial. O perioadă, managerii, medicii, asistentele şi infirmierele se vor întreba ce doreşte omul ăla cu cioc, apoi îl vor ignora definitiv.
Este nevoie de ani buni pentru a descoperi tarele dintr-un sistem, mai ales când esti un outsider. Trebuie să cunoşti dedesubturi, relaţii interumane, filiere de furtişag hiperorganizat care au format culoare subterane ca de cârtiţă prin trupul veştejit al spitalului. Ai nevoie de mănuşi groase ca să distrugi cuiburile de hoţie aninate prin toate cotloanele, trebuie să ştii cum să-ţi ţii respiraţia, atunci când dai iama în muşuroaiele – gigant construite în ani de jaf meticulos, de termite îngrăşate metodic cu bani publici. Trebuie să stăpâneşti la perfecţie tehnici de ţinere a respiraţiei minute în şir, atunci când te scufunzi în mizeria jilavă lăsată de banii spălaţi alături de cearşafuri şi feţe de pernă smulse de pe paturile care găzduiesc câte doi bolnavi, şpagă la pătrat, eficientizare maximă a spaţiului. Când te lupţi cu hoţia, nu o faci ca un domn, cu mapa şi pixul în buzunarul de la
piept al sacoului. Cu hoţul vorbeşti pe limba lui şi îl extermini violent, atunci când crede el că este mai în siguranţă ca oricând. Corupţia nu se deratizează, ci se strangulează. Şi, în fine, sistemul nu se apretează, ci se incendiază, ca la revoluţii, să nu aibă timp şobolanii să o şteargă de la locul faptei. De aceea, cred că nu se va schimba nimic, dacă cei puşi să verifice situaţia de la Spitalul Judeţean o vor face doar pe procedură, fără a nu deranja prea multă lume. Interlopii nu sunt scoşi din case după ce-şi beau cafeaua, ci la 5 dimineaţa, după ce le sunt sparte uşile cu berbecii. Lăsaţi-i să-şi vină în fire şi veţi constata că s-au făcut nevăzuţi.
Până atunci, însă, noul preferat al puterii politice, Ponoran, se luptă cu fosta directoare a spitalului, Georgeta Sălişte, dat fiind că medicul Ploscaru, deşi foarte bun în meseria sa, porneşte cu a treia şansă în această bătălie. Ponoran are de partea sa pilele şi nopţile multe de înot petrecute cu folos, pentru că acum are un bun mesager către conducerea PNL, care, la nevoie, poate fi cărător de dolari, dacă are slipii suficient de spaţioşi, iar Georgeta Sălişte are de partea sa faptul că, după ce a condus cu mare greutate, dar timp de mai mulţi ani, muşuroiul spitalului, ştie toate dedesubturile, şi mai ales ştie ce să răspundă la concursul care s-a amânat, temporar, după ce se descoperise că în comisia de examinare nu erau desemnaţi, aşa cum ar fi fost legal, doi reprezentanţi ai Ministrului Sănătăţii. Culmea amuzamentului, dar, după ce, timp de luni bune, mulţi dintre medicii spitalului au fost la
cuţite cu Georgeta Sălişte, acum, auzind de eventualitatea de a-i conduce unul ca Ponoran, afirmă că şi-ar dori-o pe fosta directoare.
Cât despre corectitudinea concursului nu ne mai facem de mult timp iluzii, cum că vreun concurs care depinde de politicieni ar fi cinstit. Ca şi în cazul celui de la Inspectoratul Şcolar, singura întrebare care va rămâne, probabil fără răspuns este cât a costat şpaga, şi prin intermediul cui a fost luată?
