Cineva mi-a atras atenția în această dimineață asupra unei abundențe de iohanniști apăruți peste noapte. Și ce-i cu asta, am zis, sunt oameni care au constatat, în ultimul ceas, că Iohannis e ceea ce trebuie acum acestei țări și poate și mâine? Nu, zice interlocutorul meu, care mi-e și coleg de breaslă pe ogorul zgrunțuros al scrisului, nu e vorba de alegători, ci de fripturiștii sinecurilor. Vorbim deci de vânătorii posturilor la stat, de cei care, la fiecare schimbare de putere sunt cu puterea.
Fiind un tip care, de 25 de ani lucrez numai în tărâmul privat, refuzând orice ofertă, și au fost destule, și orice atingere cu înregimentarea, ceea ce voi face până la sfârșitul zilelor mele, am devenit, jurnalistic, curios. Am mai scris despre colegi de scris care sunt, fără excepție, de 25 de ani, cu puterea. Numai și numai cu puterea. Unul, de vârsta mea, a devenit simbol de oportunism deșănțat. Să se strecoare el și pe sub pielea celui pe care, în urmă cu numai o lună, îl trimitea pachet la Sibiu fiindcă ”noi” (care noi?!) îl avem pe Ponta, un patriot de largă viziune. Departe de mine gândul de a-i interzice respectivului dreptul de a-l califica erou pe cel căruia îi cânta serenade și nemernic pe celălalt, pe care-l considera – hai să nu citez pentru că devine sinistru – un candidat fără nicio șansă.
Acum a început să-i fredoneze, celui împroșcat cu toate mizeriile, dulci cântece de leagăn. Dulci cântece de leagăn fredonează unii care cu o săptămână în urmă îl prezentau pe Iohannis ca pe unul care, la micul dejun, înfulecă prunci de lapte. S-au răsucit brusc? Reiau, nu-i vorba de publicul larg care, pe zi ce trece, o spun sondajele, găsește corect ceea ce scrijeleam eu pe hârtie cu luni în urmă. Nu-i vorba de cetățeanul votant sau nevotant, cu o opinie care poate suporta ajustări sau chiar schimbări radicale. E vorba de căpușa profitoare, de bugetofagul hapsân, învățat să trăiască de pe spinarea politicii, nefăcând, în aparență politică.
Ce va face Iohannis, mă întreabă colegul meu, dacă-i pune la treabă ”nemțește„ pe miile și zecile de mii de indivizi care papă banii publici fără să miște un deget? Nu-i vor sări în cap? Ei, și? Am încredere în seriozitatea discernământului președintelui ales. Dar lichelismul la noi descuie toate ușile. Le va desface și pe cele cu încuietoare nemțească? Nu mă interesează subiectul decât pentru a-mi proteja de greață persoana, pusă în fața imaginii eternelor hiene profesionalizate. Așa că, atenție la iohanniști, domnule Iohannis! Atenție la măști! E poate cel mai greu lucru pe care îl veți face la începutul începutului.
Articol publicat pe ampress.ro
