Înțeleg că frumușelul domn Vâlcov, mânat de neastâmpărul unui vârcolac din nădragi, pretindea pentru orice promovare un peșcheș amoros dacă tânăra care cerea o slujbă, dependentă de ministru sau de primar când era primar, avea țâțe expresive și un popou convenabil pentru pozițiile sufletești ale acesti armăsar nădușit. Toate femininele arătoase, cu nuri arătați ostentativ sau timide din naștere, erau obligate să facă de îndată cunoștință cu odăile plătite de stat în care se dezbrăca grangurul politic. Arestat  acasă la el, până când se va isprăvi munca procurorilor de recoltare de probe, domnul Vâlcov n-are decât interdicția de a nu zburda prin hoteluri. Primește, presupun, la domiciliu, dacă nu cumva în arestul preventiv scurt, inexplicabil de scurt pentru maidanul de mărturii care-l arată escroc, n-a fost cumva scopit. Presupun că nu, așa că dulcea încuiere în casă a fostului ministru, unul dintre cei mai lăudați miniștri ai guvernului Ponta (lăudat de șeful lui direct, nu de altcineva!), e o minunată pedeapsă. El n-are interdicție de a-și comanda pipițe, piața fiind de altfel bogată, marfa fiind adusă la domiciliu de un ospătar numit pește, sau venind pe picioarele ei, nu ca o pița care-i adusă în sufertașele  purtate pe motoretă de salariații restaurantelor care trimit hrana fierbinte acasă. Dar asta-i altă socoteală și nu intrigă  legea și aproape că nici morala, căci ce mai e morala în zilele noastre?!  Probleme e că domnul Vâlcov nu mai poate obliga o tânără, cu principii poate, cu un prieten pe care-l iubește poate, să se dea prin rânza așternutului acestui fanariot al prostituției bugetare. Cu el am încheiat. Ce ne facem cu ceilalți?

Un fost lucrător al Gărzii Financiare, care se cheamă altfel acum, povestea, bine afumat, la o masă unde mă găseam și eu, că el ia șpagă  în natură și controlează doar prăvăliile și chioșcurile cu vânzătoare sau proprietărese frumoase. Pe toate le-am f… , se mândrea el și de pe o bărbie proeminentă i se scurgea, ca balele, o untură de la  fleica pe care continua s-o mestece în timp ce povestea. Am fost tentat să-i dau cu o farfurie în cap. Acest viol instituțional, utilizând virilitatea funcției de control, mă scârbește. El, violul de acest tip, a intrat în magazine, în fabricile turcești de ambalat conserve, în ministere și poliție. Ne amintim cazul armăsarului cu epoleți din Olt care-și siluia subordonatele și dădea iama prin muieretul prins cu mici găinării comerciale. Tot el sălta predilect permisul de conducere al șoferițelor, pe care-l restituia lângă burdihanul lui așternut pe perne.

DNA face arestări provizorii pentru miliardele de euro de care bugetul României a fost și continuă să fie, la fel de nemilos, golit. Firește că banii nu mai vin niciodată înapoi. Pușcăriașii sezonieri rămân cu averile neștirbite, iar siguranța afișată de acest Vâlcov îmi arată că tablourile recuperate de stat sunt scama de pe reverul unui iceberg uriaș de aur masiv, iar derbedeul politic știe că va ieși din pușcărie tot miliardar. Ce vreau să întreb, ca blegul, e, dacă la noi, dincolo de un bou de la universitatea ieșeană, care cerea abonament de sex săptămânal studentelor pentru a promova un examen, cineva a fost bătut cu pietre de justiție pentru că a amanetat candori, vise, a mutilat copile care nu-s toate făcute să suporte umilința la care le obligă acești bivoli unsuroși? Tu cu cine te f… fă, întreba, beat – cum altfel? – un fost primar  al Capitalei, ieșind pe ușa biroului cu o copilă nou angajată care îi adusese la semnat un dosar? La ușă așteptau niște oameni veniți cu probleme. Primarul a trecut prin ei ca prin brânză, iar vocea lui tare nu s-a sfiit să pună o asemenea întrebare copilei care a roșit până-n vârful urechilor. Era blondă, dar n-o chema Elena Udrea, iar din ziua aceea n-a mai fost văzută în primărie.

Articol publicat pe ampress.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.