Sute de localnici şi de săteni din împrejurimile Hațegului au înfruntat troienele de zăpadă ca să-l asculte, într-on seară de iarnă, pe părintele Serafim de la Căşiel, fost ucenic al „Sfântului de la Prislop”. Ore în şir, sfinţia sa a răspuns întrebărilor adresate din sală, evocând întâmplări mai puţin cunoscute din viaţa părintelui Arsenie Boca, marele patron spiritual al ţinutului Hunedoarei, care îi găzduieşte mormântul, aflat la Mânăstirea Prislop, scrie Formula As.
Părintele Arsenie l-a iubit pe Dumnezeu şi credinţa lui era desăvârşită. Dar noi cum putem să îl iubim pe Dumnezeu? Sau cum am putea să îl iubim mai mult?
– În primul rând, să n-avem frică să ne mântuim sufletul. Dorinţa noastră de mântuire e declaraţia noastră de dragoste către Dumnezeu. Apoi, sunt câteva trepte pe care le putem urca pentru aceasta. Dacă eu sunt în pace cu oamenii, şi soarele nu apune pe mânia noastră, înseamnă că sunt deja pe prima treaptă a dragostei. Apoi să dăruim. Nimeni nu este atât de sărac încât să nu poată dărui o vorbă bună sau un zâmbet şi nimeni nu este atât de bogat încât să nu aibă nevoie de ele. Altă treaptă este fapta bună. Când facem fapte bune, chiar şi mărunte, semănăm în alte suflete dragoste de Dumnezeu. Sufletul faptei este scopul, şi dacă facem ceva cu gândul la Dumnezeu, mult bine putem face. Altă treaptă este răbdarea. Că şi alţii au răbdat de la noi. Alta este iertarea. Să zicem: „Mă bucur că mi-ai greşit, că pot să te iert”. Şi ultima treaptă este iubirea de vrăjmaşi. Când am atins toate aceste trepte, ne-am arătat desăvârşit dragostea şi Dumnezeu se slăveşte prin noi.
