Suntem, aud tot mai des, două lumi. Două lumi în conflict, două civilizații care se mușcă, două religii care-și promovează, fiecare, cu îndârjire și ură, Dumnezeul său. Lumea iudeo-creștină, din care fac și eu parte, și cealaltă, lumea islamică, patronată de profetul Mahomed. Deasupra ambelor lumi, într-un cer impenetrabil, stă același Dumnezeu, chiar dacă se cheamă diferit. El, dacă există și trag nădejde să existe, în calitatea mea de creștin ortodox, n-are frați gemeni cu care să-și dispute averea cerească. De ce ne-o disputăm, până la crimă, noi, muritorii, sfârtecându-ne câinos?
Războaiele religioase durează de când lumea. Oroarea teroristă e însă o marcă a zilelor noastre. Măcelul comis într-o redacție pariziană de doi fanatici religioși care ciuruiau și sfârtecau trupuri strigând că-l răzbună pe Alah, adică pe Dumnezeu, e cea mai nouă filă însângerată petrecută ieri. Mâine, anunță confrații de fanatism ai celor doi asasini, va fi și mai abitir. A fost, strigă ei, fluturând niște săbii și kalașnikoave deasupra capetelor înmănușate, începutul. Nu e începutul. Începutul a fost la New York, la Madrid, la Moscova, la Ierusalim, la… În metrouri, pe stadioane, în gări. Începutul, și vorbesc doar de acest terorism hidos, se pierde în negura recentă a secolului XX. Omul cu exploziv la brâu, omul-bombă, sinucigaș fericit care se autodetonează aruncând împreună cu el în aer cât mai mulți ”inamici„ (inamici pot fi prichindeii unei grădinițe), slăvind numele lui Alah e arma sinistră a lumii în care trăim. El poate fi în tren lângă tine, zâmbindu-ți. El poate urca în avion împreună cu copiii tăi care se întorc de la studii acasă. El poate respira aerul pe care-l respiri și tu, de la o palmă distanță. Cum să te aperi de el, cum să-l identifici, cum să-l convingi că nu e bine să facă ce face?
Războaiele sunt, în clipa de față, în lumea toată. E falsă ideea că nu ne aflăm în război. Suntem, planeta toată, cu focare mai vizibile, ici, colo, dar în totalitatea ei, în război. Ura stă la toate mesele lumii. Ura, uneori, conduce. Suntem două lumi? Nu, suntem o singură lume în care mercurul vrajbei urcă de la o zi la alta. Caricaturile? Un pretext pentru ură, pentru răzbunare, pentru crimă. Am prieteni în toată lumea. Unii creștini, alții evrei sau musulmani, de obicei poeți, jurnaliști, dar și oameni fără îdeletniciri spectaculoase. Mulți habar n-am și nici nu mă chinuie curiozitatea să aflu, cărei religii aparțin. Am intrat în toate lăcașurile de cult pe unde am umblat, acolo unde mi s-a permis să intru. M-am rugat în gând pentru părinții mei morți, aceluiași Dumnezeu din cerul comun care ne acoperă. Toți prietenii mei sunt oameni normali. Nu umblă cu cuțite în dinți și nu se autodetonează. Cine-s cei care urăsc? Ce școli fac? Cine-i instruiește? Cei doi cu pistoale mitralieră din Paris acționau aproape degajat, cu mișcări precise și relaxate. Au omorât metodic, ca-n filmele americane comerciale, cele proaste, copiate unul după celălalt. Au ucis, au privit degajat în jur, au urcat în mașină, unde-i aștepta un taximetrist al morții. Au fertilizat aerul cu un strigăt religios, pentru a nu rămâne confuzii. Înțeleg că-s aproape prinși. Oricum nu erau din categoria femeilor camicaze care se autodetonau la Moscova sua Tel Aviv. Nu păreau dispuși să meargă în dreapta lui Alah, ci să plece, să se ascundă, să ucidă din nou. Cineva le-a plătit gras ”fanatismul„ care mi-a părut prima oară nefanatic. Fanaticii nu-s calculați și metodici. Asasinii colegilor mei din Paris au lucrat într-o desăvârșită chirurgie a morții.
Ce-i de făcut? Francezii au o numeroasă populație musulmană. E, înțeleg, un taifun de ură care crește împotriva lor. Vor muri nevinovați și din partea cealaltă? În Italia, un român, etnic țigan, dar nu asta-i important, a violat și ucis o femeie. Alți români au fost hăituiți, batjocoriți și unii uciși în stradă. Decont tragic al morții. Evenimentul sângeros de la Paris, scrie un francez, e pe cale de a declanșa un nou război mondial. Războiul mondial e declanșat de mai multă vreme, amice. Să facem, dacă mai putem face, efortul de a obține pacea.
Articol Ampress.
