| In eventualitatea in care Klaus Iohannis va beneficia de doua mandate, acestea, in linii mari, se suprapun prognozei pe zece ani lansate de unul dintre cele mai reputate institute de analiza geopolitica, si anume Stratfor. Am explicat in analiza anterioara de ce scenariile care crediteaza ideea ca presedintele Romaniei va fi infrant in urma luptelor politice interne, in 2016, si, eventual, chiar demis in baza verdictului din procesul sau imobiliar sunt nerealiste. Am prezentat si o serie intreaga de argumente in acest sens. In schimb, la randul meu, am lansat scenariul conform caruia marile probleme pe care le va avea domnul Klaus Iohannis vor tine, mai degraba, de politica externa. Si iata ca, la o distanta de numai o zi, Institutul Stratfor lanseaza o ampla analiza din care reiese, cu destul de multa claritate, uriasele provocari de natura geopolitica pe care Romania va trebui sa le surmonteze. Daca va putea. |
Eu m-am referit doar la doua dintre aceste provocari. Amenintarile Rusiei si presiunile din mai multe directii, inclusiv din directia mai marilor UE asupra Romaniei, consecinta a razboiului cu Statul Islamic. Si am precizat ca mai sunt multe altele.
Facand o analiza la nivel global, Stratfor vine cu o serie de expertize in domeniu care ar trebui sa ne cutremure. In esenta, Statele Unite isi vor continua declinul in toate directiile si va avea tendinta de a se implica din ce in ce mai putin in razboaie. Isi va diminua, prin urmare, rolul atat de costisitor de jandarm al lumii. Rolul Chinei va continua, in schimb, sa creasca, in timp ce, Japonia, intr-o incercare de a echilibra situatia, isi va mari exponential flota militara. Statele, in prezent autoritare sau dictatoriale, isi vor intari acest caracter pentru a putea tine in frau populatii din ce in ce mai nemultumite de starea lor materiala. Rusia, sustine Stratfor, in urmatorii zece ani, se va prabusi. Va cunoaste chiar o disolutie, fragmentandu-se in mai multe republici. Dar nu inainte de a declansa un razboi extrem de periculos pentru Romania. Iar Uniunea Europeana va fi incapabila sa ne sustina in vreun fel. Intrucat nu este deloc exclus ca, in decursul acestui deceniu, ea sa nici nu mai existe in forma de azi. Si sa se imparta in trei Uniuni: Uniunea Vestului, Uniunea Estului si o Uniune a statelor scandinave plus Marea Britanie. Totusi, Statele Unite isi vor consolida Parteneriatul cu Romania si Polonia si, in plan geopolitic, vor face toate eforturile pentru intarirea acestor state.
Acest raport Stratfor este prezent aproape pe toate site-urile. El poate fi studiat in liniste si in mod amanuntit. Pe noi ne intereseaza insa cum va raspunde Klaus Iohannis unor provocari de o asemenea altitudine si intensitate. Daca este pregatit in acest sens.
Iar raspunsul este, din nefericire, negativ. Desigur, raspunsul pe care il dau eu. Pentru ca Romania sa poata strabate, cu succes, furtuna care se intrevede, ea are, evident, nevoie de institutii de forta perfect functionale, extrem de calificate si loiale poporului roman. Si abia in al doilea rand loiale aliatilor nostri. Si in nici un caz loiale unor grupuri de interese ilegitime sau unor puteri straine, eventual ostile. Or, asa ceva, noi inca nu avem in Romania.
Armata este, in mod limpede, nepregatita sub aspect cantitativ si calitativ pentru a face fata unui eventual atac rusesc, pana in momentul interventiei NATO or Statelor Unite. Ministerul de Interne este, la randul sau, destul de vulnerabil si macinat de rivalitati interne. Si subbugetat. Serviciile secrete, puternic bugetate si considerate redutabile de catre partenerii nostri Euro – Atlantici, nu s-au confruntat, in realitate, cu provocarile pe care ni le rezerva viitorul si, in consecinta, este greu de spus daca sunt capabile sa treaca examenul. Sa speram ca da. Dar atunci, ce lipseste?
Este valabil in ceea ce priveste toate institutiile de forta. Si ma incumet sa spun si in ceea ce priveste Institutia Prezidentiala. S-a vazut ca Polonia este, inclusiv in analiza Stratfor, asociata cu Romania in ceea ce priveste Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Doar ca exista o mare diferenta intre noi si Polonia, din perspectiva la care ma refer. In Polonia, odata cu venirea unei noi echipe politice de conducere, a fost schimbata, instantaneu, asa cum este si normal, intreaga garnitura operativa de la varful tuturor serviciilor secrete. La noi, nu. La noi au fost schimbati doar sefii numiti politic. Conducerea operativa este inca la mana si la ordinul unui politician ostil. L-am numit pe Traian Basescu. Sau, si mai rau. In buna masura, aceste conduceri operative actioneaza ca si cand nu ar avea nici stapani si nici control. Pe cont propriu. Lasand impresia ca s-au privatizat. Exista chiar si posibilitatea ca, Doamne fereste, varfuri ale acestor servicii secrete, care au acoperit sub administratia Basescu extrem de multe faradelegi, sa faca parte din grupuri ilegitime de interese. De tip mafiot. Exista chiar riscul ca unii din serviciile secrete sa lucreze, cum se spune in mediul lor, „sub dublu drapel”. Adica sa fie, simultan, si agenti ai altor servicii secrete. In absenta unui raport de incredere si a unui control adecvat, nici echipa pe care Klaus Iohannis a construit-o la Cotroceni nu a putut fi, in mod credibil, verificata de nimeni, nu sub aspectul calitatilor personale ale consilierilor, ci sub cel al loialitatii si necuplarii la vreun grup de tip mafiot. La fel se intampla si la nivel guvernamental.
Situatiile descrise mai sus vulnerabilizeaza Romania, fie si doar sub aspect teoretic. Singura solutie este schimbarea, asa cum s-a intamplat si in Polonia, a conducerii operative a serviciilor. Pana se va intampla acest lucru, sunt silit sa am indoieli serioase ca presedintele Klaus Iohannis va reusi sa faca fata, cu succes, provocarilor externe care au inceput sa se produca in acest an si vor fi escaladate in 2016 si in anii urmatori.
sursa- corectnews.ro
