Fostul premier Tariceanu a anuntat in urma cu o saptamana infiintarea unui nou partid, insa demersul sau a ramas fara ecou in randul fostilor colegi liberali. Cu exceptia senatorului Sorin Iliesiu, niciun parlamentar nu si-a manifestat intentia de a se ralia demersului initiat de fostul lider PNL. In conditiile lipsei oricarui sprijin politic, Calin Popescu Tariceanu s-a vazut pus in situatia de a anula chiar si conferinta de presa in care urma sa dea startul fondarii noii formatiuni. Situatia pare deosebit de complicata pentru fostul premier, cu atat mai mult cu cat semnalele din partea PSD au fost explicite. „PSD nu face nicio alianta cu Tariceanu, persoana fizica”, a declarat vicepremierul Dragnea intr-o conferinta de presa.
Astfel, fara sustinere parlamentara din fostul sau partid, fara ca nici macar o singura filiala liberala sa decida trecerea catre viitoarea formatiune, Calin Popescu Tariceanu se afla intr-un blocaj politic, dar si intr-unul birocratic.
Legislatia din Romania prevede ca pentru infiintarea unui partid politic, membrii fondatori sa depuna la Tribunalul Bucuresti o lista de 25.000 de semnaturi, respectand cateva criterii: semnaturile trebuie sa provina din cel putin jumatate dintre judetele tarii, cu minim 1000 de semnaturi/judet.
Dincolo de resursele financiare semnificative pe care le solicita un astfel de demers, proiectul lui Popescu Tariceanu implica o impresionanta desfasurare de forte la nivelul teritoriului. Practic, exceptand Partidul Poporului – Dan Diaconescu, un caz atipic pentru politica romaneasca, si Partidul Noua Republica a lui Mihail Neamtu (un proiect non-guvernamental intens sustinut, devenit, in timp, grupare politica) niciun partid nu a mai fost fondat in ultimii ani decat prin dislocarea unor grupuri din cadrul altor partide. Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei s-a infiintat cu fosti membri PSD care au trecis sa plece, cu filiale si mandate, din tabara social-democratilor; Partidul Liberal Democrat s-a desprins din PNL pentru a fuziona ulterior cu Partidul Democrat, fondand PD-L; tot din PD-L a emanat, apoi, Partidul Miscarea Populara.
Cum optiunea ruperii unei aripi a PNL nu pare o solutie la indemana pentru fostul premier, infiintarea partidului prin stragerea de semnaturi – metoda dificila – ramane singura varianta plauzibila.
Sprijin providential via PDL
Prim-vicepresedintele PDL Andreea Paul a anuntat miercuri, printr-un comunicat de presa, cele trei proiecte legislative pe care care democrat liberalii le sustin cu mult interes in aceasta perioada: abrogarea taxei pe stâlp, a accizei la carburanţi si modificarea legii partidelor.
Daca primele doua initiative nu atrag atentia in mod deosebit, inscriindu-se in logica fireasca a oricarui partid de opozitie, modificarile cerute de Monica Macovei, inca de la finele lunii trecute, la legea partidelor politice ridica serioase semne de intrebare.
Oficial, PDL isi justifica demersul prin „nevoia de participare, de implicare” a cetatenilor, blocati de actuala „bariera ridicata birocratic”, aflam din comunicat. In realitate insa, nu exista absolut nicio explicatie pertinenta pentru care un partid politic – mai ales unul parlamentar – ar solicita simplificarea procedurile de inregistrare a unei formatiuni politice, alta decat pentru a usura sarcina competitorilor unor adversari directi. PDL se prezinta ca un partid de dreapta, cu o doctrina populara, cu accente liberale. Cei care imbratiseaza astfel de valori, cei pe care PDL ii reprezinta si ale caror interese le apara politic, pot fi oricand primiti in gruparea condusa de domnul Vasile Blaga. Sau, in extensie, in PMP. Sau FC. Sau in Noua Republica ori PNTCD. Stanga, pe de alta parte, e reprezentata la cel mai inalt nivel, in Guvernul Romaniei, de PSD si, eventual, UNPR. Deci, concret, cui doresc democrat-liberalii sa-i netezeasca drumul?
Cererea PDL, respectiv reducerea numărului de membri fondatori necesari pentru înfiinţarea unui partid politic de la 25.000, cât este în prezent, la 500, este o mana intinsa in Parlament. Nu neaparat unui prieten. Ci, cel mai probabil, dusmanului dusmanului sau: celui care vrea sa devina adversarul PNL, dar nu are nici cu ce, nici cu cine. Domnului Calin Popescu Tariceanu.
