Pentru un observator din afara vieţii politice şi administrative, actualul Guvern, ca şi guvernele precedente, de altfel, pare plătit din banii amărâţilor de contribuabili special pentru a destabiliza economia puţină şi firavă din România, în loc să ia măsuri pentru redresarea şi, eventual dezvoltarea ramurilor importante ale economiei. Într-un mediu ceţos, în care certurile din interiorul USL şi cu preşedintele Băsescu par mai importante decât soarta românilor care l-au susţinut prin încrederea lor, atunci când au schimbat guvernul monocolor democrat-liberal de la putere, Guvernul Ponta aplică cea mai simplă, dar şi cea mai puţin viabilă măsură posibilă pentru a mări veniturile bugetare, cheltuite în cele mai multe cazuri fără vreun rezultat concret, şi anume mărirea, pe toate căile posibile, a taxelor şi impozitelor pentru „cei mulţi şi proşti” din această ţară.
Avalanşa de taxe şi impozite inventate de guvernul USL loveşte în primul rând cetăţenii modeşti, care îşi plătesc, sârguincioşi dările şi mai stau şi la cozi interminabile pentru asta. În acest timp, o serie de mari companii, de stat sau private, refuză să îşi achite dările către stat. Printre marii datornici, iertaţi sistematic de stat se numără Compania Naţională a Huilei (4,9 miliarde de lei); Oltchim (2,5 miliarde de lei); RADET Bucureşti (2,4 miliarde de lei); CFR Marfă (1,5 miliarde de lei); CFR SA (1,5 miliarde de lei); Hidroelectrica (1 miliard de lei); CFR Călători (762 de milioane de lei); Remin SA (576 de milioane de lei); Societatea Naţională a Cărbunelui (516 milioane de lei) sau Uzina Mecanică din Cugir, cu 457 de milioane de lei. Statul nu recuperează bani nici de la marile companii private cum sunt Galaxy Tobacco (a lui Ioan Niculae), care datorează bugetului peste 552 de milioane lei.
Măsurile fiscale recent anunţate de Guvern determină o agravare fără precedent în
ultimii 20 de ani a poverii fiscale pe care contribuabilii români trebuie să o suporte, urmând să afecteze grav în anul 2014 investiţiile şi competitivitatea produselor româneşti. Fără o consultare, măcar formală a opiniei publice înainte de a pune noi biruri, social-democraţii dovedesc, dacă mai era nevoie, faptul că nu au imaginaţie şi nici soluţii pentru a scoate România din groapa fiscală în care se afundă tot mai mult, iar atunci când vor trebui să deconteze nota de plată pentru măsurile dezastruoase prin care dovedesc faptul că sunt vajnicii urmaşi de şmecherii ai guvernelor anterioare, nu vor putea face faţă nemulţumirii populaţiei.
Dacă PDL a fost aproape desfiinţat la alegerile anterioare în urma măsurilor nepopulare luate, dar care ar fi putut salva măcar o parte din economie, dat fiind că nu erau dublate şi de cheltuieli justificate ale fondurilor publice, guvernarea USL s-ar putea să fie strivită de buldozerul nemulţumirii publice mai devreme decât s-ar fi aşteptat chiar cei mai înverşunaţi adversari politici ai săi. Valul de impozite şi taxe, dublat de creşterea fiscalităţii poate duce România într-o situaţie mai grea chiar decât a Greciei, unde nivelul de trai era mai bun decât al unui român care trăieşte din salariul minim pe economie. Mărirea artificială şi nesusţinută de economiei a birurilor pentru agenţii economici, pentru a ţine în continuare un aparat bugetar stufos şi fără eficienţă va stimula imaginaţia românilor şi va duce la o explozie a evaziunii fiscale, iar lipsa de coerenţă face aproape imposibilă adaptarea din mers a mediului economic local şi planificarea afacerilor. Noul Cod Silvic, de exemplu, aduce şi măsuri benefice, dar şi un blocaj fără precedent în domeniile care se bazau pe lemn ca materie primă, cum este industria mobilei. Consecinţa clară va fi închiderea a numeroase firme care până acum dădeau de lucru la zeci de mii de salariaţi, pe spinarea cărora se încasau şi o grămadă de pensii şi salarii bugetare. Sistemul fiscal românesc se blochează, în loc să se modernizeze şi să vină în sprijinul dezvoltării ţării şi al eforturilor mediului de afaceri, în condiţiile actuale grele de piaţă, iar eforturile agenţilor economici nu îşi mai au obiect, la un moment dat, ele nefiind dublate de o diminuare a corupţiei, evaziunii fiscale sau a descreşterii comerţului ilicit cu produse accizabile. Măsuri precum creşterea preţului pentru carburanţi sau taxe pe construcţiile speciale se vor reflecta în creşterea costurilor de producţie şi, implicit, a preţurilor la produsele de bază, diminuând competitivitatea producătorilor autohtoni, în comparaţie cu cei străini. Specialiştii prevăd că aceste propuneri vor atrage cel mai probabil deschiderea unei noi proceduri de infringement împotriva României, nefiind în linie cu prevederile directivelor europene.
În momentul când a ajuns la guvernare, USL a semnat, practic, un contract social cu societatea civilă, contract care, nefiind scris şi cu responsabilităţi clare, a fost uitat imediat ce foştii opozanţi înfocaţi ai PDL au ajuns la butoanele fondurilor publice. Respectarea promisiunilor făcute electoratului nu se poate face altfel decât prin adoptarea unor măsuri eficiente de combatere a evaziunii fiscale şi corupţiei, accelerarea reformei ANAF şi elaborarea unei legislaţii coerente şi de bun simţ, care să nu mai fie modificată peste noapte. Din păcate, PDL a fost alungat de la guvernare pentru că s-a luptat cu bugetarii, dar USL încearcă să-i ţină în funcţii pe angajaţii de stat, luând pielea, în schimb, de pe toţi cei care mai plătesc în prezent taxe şi impozite. Nivelul de trai în România nu poate creşte în acest fel, nici măcar cel al asistaţilor sociali, bugetarilor şi păturii sărace, care formează electoratul PSD, pentru că puţinii bani primiţi în plus de aceştia nu vor putea compensa explozia de preţuri şi inflaţie. Singurul noroc temporar al României este faptul că şi Europa se confruntă, în acelaşi timp, cu o criză fără precedent, fapt care a ţinut, până acum, leul într-o poziţie competitivă faţă de celelalte valute. În acest timp, economia mondială se redresează, spre deosebire de cea românească, dar într-un ritm prea lent pentru a crea locuri de muncă.
Actualul guvern conştientizează de fapt că aparatul de stat este prea stufos şi va arunca în spinarea administraţiilor locale şi judeţene responsabilitatea de a face curăţenie în instituţiile de stat, după adoptarea proiectului descentralizării, nepus nici el în dezbatere publică, aşa cum cerea art. 6, alin. 7 din Legea 52/2003, privind transparenţa decizională în administraţia publică. Din păcate, după curăţenia generală, guvernul se va trezi că paraşuta economică a României nu se va mai deschide, şi acela va fi momentul când aparatul bugetar şi cel social se va trezi în aer, fără platformă de susţinere.
