Creştinii serbează pe 15 august Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare religioasă cunoscută ca Sfânta Maria Mare, şi care este pregătită printr-un post de două săptămâni -al treilea din an după postul Paştilui şi cel al Sfinţilor Petru şi Pavel.

Adormirea Maicii Domnului, cunoscută popular ca Sfânta Marie Mare, Sântamaria sau Uspenia, ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc, celebrează ziua în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit, iar popular este ziua care desparte lunile călduroase de cele reci.

Sfânta Maria Mare, Adormirea Maicii Domnului, este cea mai mare sărbătoare a verii. Se ţine pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară, dar şi pentru vindecări.

Sărbătoarea poartă denumirea de „adormire” pe de o parte pentru că în cadrul bisericii nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, iar pe de altă parte pentru ca tradiţia bisericească spune că obştescul sfârşit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri.

Peste 2,2 milioane de romani au onomastica pe 15 august

Obiceiuri de Sfânta Marie Mare

– După Sfânta Maria Mare se pot face şi nunţi (din 16 august până în 14 noiembrie) şi tot acum încep târgurile de toamnă

– Se fac praznice de pomenire pentru cei morţi şi pentru cei vii.

– Ciobanii desfac staulele, stânele încep să coboare la ţarina de lângă sat, după cum e vremea, să nu-i prindă omatul acolo. Fiecare gospodar îţi alege oile din turmă şi le ia în grija proprie, de unde şi vorba ”La Sfânta Marie Mare / Coboară oile la vale”. Acum hotarul satului este liber, oile pot paşte pe mirişti, pe locurile cosite.

– Pot să înceapă semănăturile de toamnă.

– Se caută dacă au ajuns cucuruzii (porumbul) ”în lapte”, se fierb sau se frig pe jar ca o mâncare specifică sărbătorii.

– Stuparii cercetează producţia albinelor şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împarte cu familia. De asemenea, se fac daruri cu miere ca să guste şi cei care nu au stupi.

ÎNVĂŢĂTURA DESPRE MAICA DOMNULUI LA ORTODOCŞI ŞI CATOLICI

de Preot Prof. Dumitru STĂNILOAE

Proclamarea recentă de către Papă a dogmei înălţării Fecioarei Măria la cer cu trupul, ne dă prilej să facem unele consideraţii asupra deosebirilor dintre mariologia ortodoxă şi cea catolică şi asupra diferitelor semnificaţii ce stau la baza acestor deosebiri. Elementele comune ale dogmei mariologiei ortodoxe şi catolice sunt: pururea fecioria Mariei (aeiparthenia), calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu (theotochia) şi cinstirea ei mai presus de toţi Sfinţii şi îngerii (hyperdulia). Sunt cele trei elemente propovăduite de Apostoli şi aflătoare în Scriptură cu ocazia descrierii evenimentului Buneivestiri. Dar catolicismul n´a rămas la aceste elemente comune, ci a adăugat la ele câteva elemente noi, datorită cărora mariologia lui a ajuns să se deosebească de mariologia ortodoxă. Acestea sunt: imaculata concepţie a Fecioarei Măria, care are caracter de dogmă (dela 8 Decembrie 1854), calitatea ei de «împreună răscumpărătoare a neamului omenesc» (corredemptrix), deocamdată numai în fază de doctrină teologică, dar cu perspectiva de-a deveni în curând dogmă şi forma recentă de dogmă a învăţăturii despre înălţarea Fecioarei cu trupul la cer, care ca credinţă neformulată dogmatic şi cu o nuanţă deosebită, e proprie şi Bisericii Ortodoxe.

Prin aceste elemente noi mariologia catolică manifestă un spirit propriu, deosebit de spiritul mariologiei ortodoxe. El s´ar putea rezuma în următoarele trei tendinţe: 1) tendinţa de-a paraleliza pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, de a-i atribui un rol oarecum coordonat cu al Lui în mântuirea lumii: 2) tendinţa de-a autonomiza pe Maica Domnului de dumnezeescul ei Fiu, de-a scoate evenimentele vieţii ei din lumina Lui, sub care ea le-a voit acoperite; 3) tendinţa de-a scoate pe Maica Domnului din solidaritatea cu neamul omenesc şi cu universul creat, de-a o ridica deasupra Lui. după chipul în care e ridicat Iisus Hristos.

Citiţi tot articolul pe www.maicadomnului.ro