Mă tot uit la politica noastră dâmboviţeană şi tind să le dau dreptate celor care spun mereu că nu mai există pic de moralitate sau fair play. În orice ţară normală, puterea şi opoziţia îşi fac treaba. Cei care sunt la putere îşi pun în aplicare programul de guvernare, iar opoziţia critică acele măsuri pe care le consideră în dezavantajul cetăţenilor, sau care nu cadrează cu propria ideologie.
La noi nu se întâmplă aşa, pentru simplul motiv că nu mai există opoziţie. Liberalii, care, în mod normal, ar trebui să sancţioneze derapajele guvernului, se limitează să lanseze fumigene de presă care nu numai că nu îi sperie pe social-democraţi, ba chiar le întăresc cetăţenilor impresia că aceştia sunt mai competenţi decât par. Sună amuzant, dar nu este. În realitate, opoziţia actuală nu este în stare să-şi manifeste în mod activ rolul, acela de a contrabalansa partidul aflat la guvernare. Şi nu este vorba despre faptul că nu ar avea majoritate în Parlament. Este şi normal să nu aibă, pentru că, altfel, s-ar fi aflat de mult de partea cealaltă a baricadei. De fapt, nu dispune de lideri suficient de puternici, încât să mişte partidul în direcţia potrivită. Asistăm doar la un ridicol joc de glezne, iar lucrul acesta ne duce mai degrabă cu gândul la recentul „meci al secolului”, între Mayweather şi
Pacquiao, doi adversari umflaţi de presă, care, timp de 12 runde, nu au făcut decât să mimeze lupta. Au fost interesaţi doar de sutele de milioane de dolari puse în joc, iar spectacolul sportiv a lipsit cu desăvârşire. La fel procvedează PSD şi PNL, în acest moment: mimează lupta politică, iar, pe sub masă, negociază destinul României.
Amintiţi-vă de cel mai recent troc dintre cele două mari partide ale României, legat de modificarea Codului Electoral. Ca la piaţă, liberalii s-au ales cu desemnarea preşedintelui Consiliului Judeţean prin vot indirect, iar social-democraţii au primit eliminarea celui de-al doilea tur de scrutin, la votul pentru primari. A fost o negociere pe faţă, toată lumea a putut observa cum se fac, de fapt, jocurile în politica românească. Pe electori nu i-a întrebat nimeni dacă sunt de acord sau nu cu aceste importante modificări, în ceea ce priveşte organizarea alegerilor locale. Politicienii au tras cu pixul pe harta României şi, în funcţie de interesele lor, au decis că aşa este mai bine pentru ei. Să nu îşi imagineze cineva că cele două modificări de substanţă ale Codul Electoral au fost făcute pentru că aşa au vrut cetăţenii. De fapt, a fost o manevră pur politică, dictată de interese transpartinice. Aceleaşi
interese care, de 25 de ani, au dus această ţară la sapă de lemn. În toată această vreme, marii noştri politicieni s-au făcut că se ceartă la televizor şi, de fapt, au dat tunuri împreună, falimentând mii de societăţi de stat, vânzând pe comisioane resursele ţării şi pauperizând organizat o populaţie aflată oricum, la limită.
I-aţi văzut cumva pe politicienii vâlceni comentând prea mult deciziile propriilor partide? Pe ici, pe colo, mai scoate câte unul capul, să-şi dea cu părerea, cum că n-ar fi tocmai bine ce se întâmplă, că alegerea preşedintelui Consiliului Judeţean de politicieni înseamnă un imens pas înapoi, şi că organizarea într-un singur tur de scrutin a alegerilor pentru primării reprezintă, de fapt, un atac direct la democraţie. Atât liberalii, cât şi social-democraţii şi-au făcut calcule şi au realizat că atât unii, cât şi ceilalţi, au de câştigat din aceste modificări.
Mari şi tari acum, la Consiliul Judeţean, liberalii au tot interesul să-şi păstreze majoritatea şi din 2016, când Cristian Buican speră că va ajunge, în sfârşit, preşedinte al acestei instituţii. Este visul său de-o viaţă, de a se înscăuna şef peste judeţul Vâlcea şi, să recunoaştem, are şanse mari să şi-l îndeplinească. La fel, social-democraţii speră să dea lovitura în judeţ, prin impunerea unui număr cât mai mare de primari. Ei ştiu să-şi mobilizeze electoratul din mediul rural, sunt conştienţi că oamenii de la ţară ies într-un număr mare la vot, ori, tocmai acest electorat este cel care a ţinut, până acum, în prim – planul politicii un partid ca PSD. Vedeţi cât de simple sunt, de fapt, lucrurile?
Politicienii nu vor decât să-şi consolideze poziţiile, îşi fac calcule reci, nu dau doi bani pe ce cred cetăţenii. Cât despre sloganurile cu schimbarea clasei politice, cu reformarea şi cu alte lozinci bune doar de prostit şi mai mult oamenii săraci cu duhul, ce să mai spunem? Sunt doar clişee cu care, la fiecare tur electoral, politicienii de stânga şi de dreapta îşi doresc să convingă cât mai mulţi electori. Dacă nu prinde unul, prinde celălalt, ca la o partidă banală de pescuit, în timpul căreia peştele trage momeala la o undiţă, ori la cealaltă. Şi, până la urmă, tot în farfurie ajunge pentru că, de, politicienii au cuţitul şi furculiţa.
