Incompetenţia şi totala lipsă de viziune a politicienilor români ar putea transforma România, în următorii 2 – 3 ani, cel mult, în a doua Grecie, dacă nu chiar mai rău, din punct de vedere economic. Febra mai-marilor noştri bugetari, de a avea salarii mărite, pensii umflate cu pompa şi venituri astronomice, fără a produce, în schimb, plus valoare pentru a le justifica s-ar putea transforma în curând în gangrenă, pentru că, în acelaşi timp în care lor îşi măresc nejustificat veniturile, economia privată este ucisă încet, dar sigur, prin măsuri care înrobesc pur şi simplu investitorii privaţi.
Sub pretextul că încearcă să impună multinaţionalelor să asigure un venit mai mare pentru angajaţi, în realitate, măsurile luate de guvernanţi, fie ei chiar şi aşa-zişi tehnocraţi, nu fac altceva decât să îngroape şi puţinele firme româneşti care mai mişcau cât de cât, în piaţă. Economia României este deja sufocată de lipsa oricărei protecţii legale în faţa invaziei otrăvurilor şi produselor de unică folosinţă, aduse aici de te miri unde, ca la o groapă de gunoi a Europei, iar acum, prin creşterea salariului minim, la concurenţă cu lipsa oricăror măsuri de încurajare a mediului privat şi cu nesimţirea manifestată de preşedinte, Guvern şi Parlament, prin care s-a ajuns la venituri uriaşe, drept plată a incompetenţei politice a aleşilor noştri, toate acestea vor duce, mai devreme sau mai târziu, la un iminent dezastru.
Sper să nu trăiesc vremurile acelea, când nu vor mai exista contribuabili pentru a plăti armata de bugetari şi de parlamentari, pentru că toţi românii cumsecade, care nu au avut norocul de a avea vreun frate, vreun soţ sau vreun unchi pe undeva, pe la Parlament sau prin Ministere sau agenţii şi deconcentrate vor fi plecat de mult din ţară, să spele closetele italienilor, nemţilor sau englezilor, dar, cu părere de rău, îmi dau seama că o astfel de
situaţie nu este imposibilă, şi nici prea îndepărtată, în condiţiile de acum.
Am ajuns să trebuiască să alegem între relele pe care ni le pun în faţă politicienii, iar apoi să fim nevoiţi să-l ascultăm pe preşedinte cum, în puţinele dăţi când deschide gura, ne spune că este mai bine să fii slugă la americani, decât la ruşi. Nu, domnule preşedinte, nu domnilor tehnocraţi, nu domnilor parlamentari. Vă garantez că românul acela, care v-a votat şi v-a susţinut să vă căţăraţi pe poziţiile pe care le ocupaţi acum nu vrea să fie slugă nici la americani, nici la ruşi! Românul de rând ar vrea să aibă la el acasă, adică aproape de locul unde s-a născut, nu prin străini, o fabrică unde să lucreze pentru un salariu decent, mâncare sănătoasă pe care să o pună pe masă copiilor lui, aer curat şi, poate, datorită faptului că munceşte bine şi fabrică produse de calitate, să îşi poată vinde, cu ajutorul statului care ar trebui să îl reprezinte, produsele pe care le face şi la americani, şi la ruşi. În loc de asta, România a fost invadată de multinaţionale, majoritatea în domeniul alimentar, sau în domenii unde industria respectivă poluează prea mult pentru ca firmele-mamă să îşi poată permite să producă mărfurile cu pricina la ele acasă, iar pe piaţa locurilor de muncă se caută numai posturi pentru care nu este nevoie de facultate, sau poate nici măcar de bacalaureat, posturi unde mai mult se transpiră decât se inspiră.
În condiţiile în care toţi specialiştii în economie afirmă, pe bună dreptate, că economia globală va fi lovită foarte curând de o criză mai puternică decât cea din 2008, poate nu ar strica să le impunem politicienilor noştri să declare, eventual, la investitură şi dacă nu cumva provin de pe Marte sau de pe Lună. Uneori, şi acestea sunt criterii importante, pentru angajare. Poate că, săracii, ei chiar s-au trezit de curând pe Pământ, şi de aceea nu ştiu în ce situaţie se află ţara. Când vor afla va fi, probabil, prea târziu, chiar şi pentru ei, iar exemplul lui Dorin Cocoş, multimilionarul în euro care a ajuns să mănânce covrigi pe holurile tribunalelor ar putea fi util pentru unii, dacă este luat în seamă la timp.
