Putin și ceilalți 19

“Îți strâng mâna, dar nu am decât un sigur lucru să îți spun: pleacă din Ucraina!” Acesta este replica pe care i-a adresat-o lui Vladimir Putin, care înainta plin de efuziune, cu mâna întinsă, prim-ministrul canadian Stephen Harper. Evident, Putin a răspuns că nu poate pleca, deoarece nu se află în Ucraina. Nimeni nu mai este, însă, dispus să accepte astfel de răspunsuri, cu atât mai puțin liderii țărilor din G20, reuniți în aceste zile la Brisbane, în Australia. Cei prezenți, reprezentând două treimi din populația lumii și economii care generează peste trei sferturi din comerțul global, ar fi trebuit să discute despre măsurile destinate creșterii economice, după ce miniștrii de finanțe se puseseră de acord în februarie cu o creștere de 2%, eventual și despre măsurile care ar atenua fenomenul încălzirii climatice, după cum doreau multe organizații care au făcut lobby pentru subiect. În schimb, discuțiile – oficiale și neoficiale – s-au concentrat asupra crizei ucrainiene.

În ultimele săptămâni, inclusiv în contextul întrunirii ASEAN din Myanmar, s-a vorbit despre faptul că președinții Putin și Obama ar putea avea discuții utile la Brisbane, pentru a opri escaladarea crizei din Ucraina. Atitudinea președintelui rus, care refuză să recunoască orice fel de implicare în acțiunile separatiștilor din Donetsk, condamnă în continuare înlăturarea de la putere a lui Viktor Yanukovici, neagă rapoartele care vorbesc despre câteva mii de morți în conflictul ucrainean și consideră aderarea Crimeei la Rusia ca fiind legitimă, totul având drept corolar recenta întărire a forțelor separatiste prin convoaie militare venite din Rusia, arată că diplomația trebuie să intre într-o logică mai robustă și mai puțin catifelată. Europenii, prin vocea cancelarului Angela Merkel, au anunțat, de altfel, intenția de a spori sancțiunile contra Rusiei. Vladimir Putin, în replică, a vorbit despre efectele comerciale negative pe care le au sancțiunile, a amenințat cu reclamarea lor în justiție și cu faptul că  sancțiunile pe care le suportă companiile ruse din domeniul energiei ar putea costa Germania nu mai puțin de 300.000 de locuri de muncă.

Cancelarul Merkel nu este, însă, singurul lider european care anunță intenția de-a aplica politici mai dure față de Rusia, mai ales după ce un raport recent se referă la moartea a încă cinci civili, dintre care trei copii, în zona de conflict din Ucraina. Herman van Rompuy, președintele Consiliului European, a avut aceeași poziție: “Miniștrii de externe ai Uniunii Europene se vor întruni luni pentru a evalua situația… Vom continua să utilizăm toate instrumentele diplomatice, inclusiv sancțiunile, aflate la dispoziția noastră.” Cel mai hotărât s-a exprimat David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii, care a început prin a ironiza macismul internațional al lui Putin încă de la sosirea în Australia, comentând cu privire la cele patru nave militare ruse care se află la limita apelor internaționale, în nordul Australiei, în apropiere de Queensland: “Nu am simțit nevoia să aduc și eu nave de război pentru a mă simți protejat și sunt sigur că Putin nu va fi în niciun pericol”. Spre deosebire de președintele Obama, David Cameron a acceptat, însă, o întâlnire cu Vladimir Putin. Au fost 50 de minute tensionate, la finalul cărora nu s-au făcut declarații amicale, ci unele care indică dezacorduri în mai multe puncte, precum și faptul că Marea Britanie este alături de ceilalți europeni în politica de accentuare a sancțiunilor aplicate companiilor și persoanelor aflate în cercurile de decizie din Rusia. Chiar și președintele Franței, François Hollande, rareori caracterizat de virulența atitudinilor, a avut discuții neplăcute cu Putin, pe care l-a anunțat, se pare, că nu există nicio șansă să-i livreze navele Mistral conform calendarului din contract.

În mijlocul acestui concert de critici, președintele Obama s-a remarcat prin refuzul de a-l întâlni pe Putin, pe care continuă să îl trateze cu o răceală vizibilă deja la Summitul Cooperării Economice Asia-Pacific de la Beijing, în 11 noiembrie. Gazdele australiene l-au secondat în mod evident în această atitudine: Putin nu a fost invitat să participe la întâlnirea guvernatorului general al Australiei cu Barack Obama și premierul chinez Xi Jinping. De altfel, dintre toți membrii guvernului australian, singurul care l-a întâmpinat pe Vladimir Putin la sosire a fost adjunctul ministrului apărării, ceea ce este întru totul potrivit pentru un oaspete care face paradă de flota sa militară la granițele gazdelor. Cel mai decis în a-i rezerva președintelui Rusiei tratamentul potrivit pentru atitudinea sa internațională a fost prim-ministrul australian, Tony Abbott, care s-a arătat chiar pregătit pentru o confruntrare fizică – “shirt front” – cu cel pe care australienii îl consideră vinovat de moartea a 38 de compatrioți ai lor, pasageri ai zborului MH17. Presa internațională a remarcat, de altfel, faptul că în fotografia de familie al summit-ului G20 Putin ocupă o poziție întru totul marginală, în timp ce Tony Abbott se lasă flancat de China și Japonia și îi ține aprope de el pe liderii Canadei, Indoneziei, Marii Britanii și Indiei, considerați parteneri apropiați ai Australiei.

Saluturi glaciale (am putea spune siberiene, având în vedere protagonistul), replici tăioase, ignorare fățișă, reproșuri fără mănuși, toate acestea l-au pus pe Putin în situația de a-și scurta vizita. Motivând cu necesitatea de-a participa la întâlniri importante la Moscova, delegația rusă a anunțat intenția de a renunța la programul ultimei zile a summitului și de a pleca spre casă mai devreme decât era prevăzut. În definitiv, ultima zi incluzând dejunul oficial, putem spune că domnul Putin rămâne fidel propriei politici de interzicere a alimentelor australiene din meniul rușilor.

Dincolo de glumă, iar Putin a fost ținta multor ironii binemeritate, rămâne remarca sumbră: președintele rus este hotărât să își ducă mai departe politica personală, în care se afundă cu întreaga mitologie macist-naționalistă pe care și-a construit-o și în care, se pare, a ajuns să creadă din ce în ce mai mult. Câmpul opțiunilor se restrânge, pentru că nu-i pot fi acceptate Rusiei pretențiile expansioniste, dar, pe de altă parte, Vladimir Putin pare din ce în ce mai capabil să recurgă la soluții agresive, poate chiar fatale.

P.S. În urma publicării știrii în presa internațională, Vladimir Putin a infirmat intenția de a-și scurta vizita, care ar fi fost o confirmare a situației de izolare internațională în care se află.

NR.