211
Purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, a lansat un atac dur la adresa unui „reprezentant oficial al Bisericii”, într-o postare pe pagina lui de socializare. Deși Bănescu nu a dat niciun nume, pare-se că reprezentantul oficial al Bisericii ar fi arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie. Acesta a fost vehement atunci când a fost pus să comenteze posibilitatea mutării datei Paștelui, astfel încât să coincidă cu cel catolic.
Iată postarea lui Vasile Bănescu:
„Un reprezentant oficial al Bisericii, mai ales un sinodal care se pronunță public, vorbind despre lucruri înalte, sau cel puțin importante, ar trebui:
– să se exprime corect gramatical și coerent lexical; asta nu îl face mai puțin mărturisitor;– să fie un convingător și (neapărat) inteligibil teolog, bun cunoscător al doctrinei celorlalte confesiuni creștine și bine familiarizat măcar cu „religiile Cărții”, dacă celelalte i se par irelevante; toate compun istoria spirituală a omenirii pentru care s-a întrupat Dumnezeu;– să fie cultivat în sfera relațiilor inter-bisericești, deci respectuos cu alteritatea confesională; nu compătimitor !– să fie capabil să explice mesajul creștin evanghelic în termenii actuali ai limbajului accesibil ne-teologilor și tinerilor; Biserica e și a lor;– să se simtă nestingherit printre intelectualii cu ascuțit spirit critic, înțelegându-le eventualele confuzii, iluzii sau justificate reproșuri;– să știe să asculte;– să știe să admire;– să conștientizeze și să trateze cauzele reale ale anticlericalismului augmentat, poate, chiar de el însuși;– să se situeze în mod reflex la antipodul propagandistului religios;– să fie conectat la cultura vremii, să cunoască relieful mentalității omului de azi, nu de ieri, nu din „epoca de aur”;– să descifreze și demonteze ideologiile epocii în care trăiește;– să ascundă cât mai puține schelete în dulap, să recunoască onest elefantul strecurat în cameră și caii troieni din discursul public ideologizat;– să nu contrazică niciodată realitatea, să nu se certe cu evidența, evitând astfel ipostaza jenantă a antipaticului și recidivistului personaj Gică Contra.
Sfidarea continuă și smintitoare a acestor minimale condiții de reprezentare instituțională ar trebui să pună în criză statutul oficial al respectivei și insolentei persoane care nu se decredibilizează niciodată doar pe ea însăși”.
