Preşedintele Asociației Foștilor Deținuți Politici,  Octav Bjoza, i-a trimis ministrului Culturii, Daniel Barbu un memoriu prin care solicită statului  rascumpărarea sediului fostei temnițe comuniste de la Pitești, acolo unde au avut loc torturi inimaginabile, unde mii de studenți români au suportat bătăi crunte, înfometare și umilințe în numele credinței lor și a unei Românii libere.

Octav Bjoza spune că readucerea fostei pușcării în proprietatea statului, ea fiind privatizată în acest moment, poate fi făcută chiar și prin exproprietarea actualului proprietar.

Închisoarea de la Piteşti, unde a avut loc experimentul Pitești, a fost privatizată prin metoda MEBO, la începutul anilor 90. Proprietar a ajuns Gigi Axinte, unul din milionarii Republicii, potrivit Forbes. Până anul trecut, acesta nu a vrut nici să o vândă statului, nici să o doneze. Mai nou, a recurs la o găselniță – și-a făcut o fundație pentru deținuți condusă chiar de fiica lui.

Agercom, asfaltări din temniță

După 1990 clădirea s-a privatizat şi s-a împărţit între mai multe firme de construcţii Argecom, Conarg, Betarm şi Simeco. Astăzi, doar o mică parte din ea mai păstrează condiţii asemănătoare cu ale unei foste închisori. Capul T-ului şi corpul administrativ au fost declarate monument istoric în 2009, deși continua să fie în proprietate privată.

Clădirea pușcăriei a fost trecută pe o fundație care este condusă acum de fiica familiei Axinte.

„S-au făcut demersuri pentru a se trece clădirea închisorii în domeniul public, ca ea să devină un muzeu al oraşului Piteşti. Însă aceste încercări au eşuat şi clădirea a rămas în continuare la Argecom. Îmi amintesc că a fost vorba de sume foarte mari cerute de proprietar, de domnul Axinte. Între timp, am aflat că domnul Axinte a înființat o fundație condusă de fiica sa, denumită „Sfinții închisorilor”, și a trecut  clădirea pe ea”, a declarant pentru presa locală preşedintele  fundaţiei Memoria, Ilie Popa, fostdeținut politic, închis la Pitești.

Ilie Popa mai declară  și faptul că doamna Axinte, soţia afaceristului Gigi Axinte este foarte supărată pe foștii deținuți fiindcă vicepreşedintele Fundaţiei „Memoria“, Aristide Ionescu, vorbise în termeni duri la adresa familiei Axinte. Așadar, soția lui xinte l-a informat pe Ilie Popa, în calitate de președinte, că niciunui deținut politic nu i se va mai permite accesul în clădirea fostei pușcării, devenită acum proprietate private, după cum declară chiar fostul deținut de la Pitești.

MINISTERUL CULTURII ŞI

PATRIMONIULUI NAŢIONAL

Domnului Ministru

Este cunoscut faptul că în Penitenciarul de la Piteşti între anii 1949-1952 s-au petrecut cele mai abominabile crime din lumea temniţelor şi lagărelor comuniste din zona europeană.

Aici a  avut loc „Experimentul Piteşti”, prin  care comuniştii au urmărit zdrobirea studenţimii române prin aşa zisa „reeducare”, constând în înfometare, bătăi, torturi, umilinţe şi lipsa unor minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală.

În loc ca acest obiectiv să devină muzeu, fiind introdus în circuitele turistice, el reprezentând suferinţa neamului românesc, a fost vândut unor persoane particulare.

În ţările vecine, astfel de obiective au fost şi sunt valorificate la maximum.

La noi, prin dezinteresul manifestat de Ministerele Justiţiei şi Culturii, acest lucru a scăpat neobservat.

Din aceste motive vă rugăm să analizaţi posibilitatea şi să dispuneţi răscumpărarea acestui obiectiv de către Statul Român sau, de ce nu, printr-un decret-lege, să fie expropriat, întrucât trebuie să fie o chestiune de interes naţional.

De asemenea, amintim că suntem singura ţară fostă comunistă care nu am păstrat spre a fi transformat în muzeu, nici unul din zecile de lagăre de exterminare de pe traseul Canalului Dunărea – Marea Neagră, Balta Brăilei sau Delta Dunării.

Toate au fost rase de pe faţa pământului, vrând să se şteargă prin aceasta, orice urmă a crimelor săvârşite de regimul comunist.

Iată cum, această ultimă instanţă morală, care vrea să fie şi este Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Deportaţi este mai mult decât ignorată, fiind strivită de tăvălugul ce a luat locul şenilelor tancurilor sovietice „eliberatoare”.

Cât mai suntem în viaţă s-ar putea reconstrui măcar unul dintre ele.

Ştim că este greu, dar cunoscând şi motivele nu vom renunţa la ”luptă” până la capăt, adică până la „ieşirea pe cale naturală din sistem”.

Cu mulţumiri şi deosebit respect,

Preşedinte,

Ing. Octav Bjoza

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.