Am reflectat la condiția intelectualului. Intelectualul este un luptător într-o arenă în care singurul spectator este societatea în întreg ansamblul ei. Intelectualitatea se afirmă sau se infirmă în fața societății. Cetățenii apreciază intelectualii puternici, hotărâți, deschiși și fără angajamente. Cel mai detestat intelectual este intelectualul angajat.
În România există mulți intelectuali angajați. Dar marea alarmă este că toți intelectualii nu au putere și curaj să exprime ce doresc. În mintea multor intelectuali a rămas o spaimă a anilor trecuți, “linia partidului”. Pentru a fi un intelectual respectat și bine amplasat în ierarhia socială trebuie să respecți aceste directive cu strictețe. Cine nu respectă aceste directive este izolat, demonizat și aruncat în colțul uitării, unde praful se așterne peste opera ta.
Dar ce este acest partid ? Nu mă refer la o formațiune politică. Partidul este un termen general ce definește grupuri de presiune și de interese în societate. Intelectualii români se feresc să deranjeze aceste comitete și comiții. De ce există această frică ? Pentru că suntem o societate în care puterea intelectului nu contează mai deloc, în care puterea materială este primordială. Este bine știut că intelectualul român este un contramodel de succes social și de ascensiune în scara socială. Pe scurt intelectualul român este un marginalizat.
Intelectualii noștri nu deranjează acest “partid’’ deoarece știu că fără sprijinul acestor grupuri independența lor este inexistentă și forța ideilor este un fum în aer. Sunt conștient că trebuie să aparții unui grup în societate pentru a fi mai vizibil și mai influent ca intelectualul, problema este că tu dai naștere ideilor, nu grupul îți naște gânduri și concepte după care să te conduci.
Intelectualul se definește ca un om cu o pregătire academică superioară unui om normal dar și o persoană care își transformă opiniile și ideile în lucrări care sunt cunoscute publicului larg. Un intelectual este influent prin forța ideilor pe care o propagă. Dacă este un intelectual angajat, temător, devine un lider de opinie gol de conținut. Intelectualul are dreptul, chiar obligația, de a-și spune o opinie. Fără această opinie nu mai putem vorbi de un intelectual într-o societate ci de un om învățat și atât.
A produce idei și a le difuza este apanajul intelectualității. Intelectualitatea trebuie să fie independentă, sinceră, onestă și nepărtinitoare. ’’Linia partidului’’ este o frontieră pe care intelectualul trebuie să o treacă fără să se simtă un clandestin în societate. Trebuie să se simtă puternic, sigur și unic.
A produce idei conducătoare conforme cu morala clasică, aceasta este datoria oricărui intelectual.
