Aveam un coleg în studenție care, deformând o expresie, prin mutilări simpatice, își exprima admirația pentru cineva zicând ”Îmi place despre el!” Îl chema Țifu, un tip de doi metri din Cluj, personaj masiv și umoristic. Mie îmi place ”despre” Darius ăsta Vâlcov, colecționar de artă, singurul hoț de calibru, patriot. Păi dacă deschidem, la concurență cu Muzeul Național de Artă, o Galerie Vâlcov, aducem în țară turiști pasionați de munca pe șevalet, intelectuali subțiri, lume bună. Rasații care dau buzna să vadă Casa lui Ceaușescu (de fapt Casa Poporului!), cea care aduce mai mulți vizitatori anual decât Delta și Voronețul la un loc, nu pot ocoli expoziția cu lucrări de Renoir și Picasso, alcătuită de un bandit. Pentru mine, un politician hoț e un bandit pitit în codrii vistieriei naționale, executând fără milă banul public. Vâlcov, spre deosebire de alți bandiți, nu și-a luat iahturi și avioane, nu s-a dat în stambă cu 70 de gagici la Sao Paolo, n-a cheltuit pe chermeze uriașe, nu și-a fumat banii în paradisuri exotice, ci a ținut la ei ca la bugetul național. I-a băgat în artă. Avem, grație lui, un Picasso în plus, un Renoir mai mult în galeriile autohtone de artă. Statul îl va despovăra, firește, pe fostul primar și ministru Vâlcov Darius de această avere și această grijă. Bravo, băiatule! De la tine ne alegem cu ceva. Ce ne facem cu marii noștri cheltuitori aiurea, cei care n-au nicio pasiune în afara burdihanului personal și hrănirea cu rujuri diverse a biberonului din nădragi? Cu ce ne alegem de la Vanghelie? Sau o fi având-o și el pe Mona Lisa sub pat, originalul, fiindcă tot circulă zvonul că lucrarea lui Leonardo da Vinci de la Luvru, după ce a fost furată de vreo trei ori, n-ar mai fi acolo și noi, care ne plimbăm prin fața geamului blindat umezi de admirație, am leșina în fața unui surogat. O fi la Pinalti sau la EBA? Nu, de la Băsești, cu toată încrengătura lor de neamuri, nu te poți aștepta la investiții în nemurire.
Deocamdată Vâlcov rămâne unic. E singurul nostru politician-hoț care n-a păpat banii aiurea. S-a gândit la viitor. Al lui, al nostru al tuturor. Și-a luat de la gura lui și a bietei Lavinia, și-a strâns cureaua, n-a dormit la șapte stele în Dubai, ci doar la cinci, ce dracu, viață de schivnic! El a plasat, muncit de responsabilități, banii țării. Sigur, ce clămpăne o proastă acum la televizor că ”fiecare lucrare face peste 100 000 de euro” e o aiureală. Lucrările, cele mai multe, sunt mult mai subțirele ca preț, nu pentru că n-ar fi valoroase, dar piața artei la noi mai mult nu e decât e. Le-a cumpărat, i le-au cumpărat unii ca șpagă, rezultatul e pozitiv. Se știa că la Vâlcov dacă te duceai cu ceva, aveai nevoie de-o ștampilă, de-o iscălitură, nu te duceai cu o paporniță de cârnați, ca la ministrul finanțist și el, din Maramureș, ăla de-a ieșit de la pârnaie cu o barbă ca a lui Moise, ci cu o paporniță cu bani, iar dacă n-aveai bani, mergeai cu un Luchian.
Știu că pilele sunt interzise și se pedepsesc, dar rog onorata Instanță să-i mai scadă din pușcărie colecționarului de artă. Nițeluș. Să adauge, ce-au scăzut de la el, la cei de au tocat tot, imbecilii cu fițe, cu limuzine, cu avioane personale câștigate nu ca afaceriști care au salariați, răspunderi, investiții și, dacă au bani câștigați prin munca lor își pot cumpăra și luna de pe cer, ci la cei care, bugetari fiind, din tată-n fiu, sunt miliardari. România, țara cu cei mai mulți miliardari-BUGETARI.
Articol publicat pe ampress
