Nici unul dintre proiectele cu finanţare europeană care au fost începute şi implementate în ultimii 15 ani, la Râmnicu Vâlcea, nu a contribuit la crearea de noi locuri de muncă. Este suficient să amintim despre podul peste râul Olăneşti, în prelungirea străzii Carol I, de pasajul Tudor Vladimirescu, de modernizarea zonei centrale sau de parcul Zăvoi şi ştrandul Ostroveni. Sunt proiecte de infrastructură, unele dintre ele utile, dar care nu contribuie direct la dezvoltarea economică a Râmnicului, la apariţia locurilor de muncă, la creşterea nivelului de trai al cetăţeanului. Da, centrul va arăta mai bine, ştrandul la fel, Zăvoiul mai puţin, din păcate. Podul peste Olăneşti este relativ util, iar pasajul Tudor Vladimirescu mai mult încurcă, decât ajută, din cauza inexplicabilei lipse a bretelelor de legătură cu nordul şi sudul oraşului, şi a faptului că s-a ales varianta, mai costisitoare, a construcţiei la înălţime, în locul uneia subterane, care ar fi putut avea şi bretele, fără prea multe bătăi de cap cu exproprierile. Dra nu, cineva trebuie neapărat să cheltuie bani cât mai mulţi pentru pod şi pentru bretele, pentru că alţi potentaţi ai zilei trebuiau neapărat să ia milioane de euro despăgubiri pentru terenurile pe car ele puneau la dispoziţie. Vâlcenii s-au ales, între timp, cu nişte jumătăţi de proiecte, care nu le îmbunătăţesc, de fapt, prea mult nivelul de trai.

Cam subţiri realizările stimabililor primari, nu-i aşa? Aproape că-ţi vine să spui că aceste proiecte s-au semnat aşa, ca să avem şi noi cu ce ne lăuda, sau pe ce să cheltuim foarte mulţi bani. Unii ar spune că nu-i nimic, sunt bani europeni, deci ne putem permite să-i aruncăm aşa, pe apa sâmbetei. Problema este că, datorită incapacităţii de organizare a derulării contractelor, acum s-ar putea ca fiecare râmnicean să plătească, timp de 10 – 15 ani de acum înainte, o părticică de asfalt din aceste mari realizări, din banii lui, personali, pe care îi drămuieşte cu greu pentru a plăti impozitele într-unul dintre municipiile care se bate acum la podiumul pentru cel mai scump trai din ţară.

Trebuie să ne oprim odată din această iraţională dorinţă de a cheltui banii europeni pe lucruri care nu aduc plusvaloare. Cei care vor prelua conducerea Primăriei Râmnicului şi a Consiliului Judeţean din vara acestui an trebuie să schimbe ceva în atitudinea faţă de felul în care privesc dezvoltarea Vâlcii. Nici nu este greu, trebuie doar să stai de vorbă cu cetăţenii, cu beneficiarii finali ai proiectelor. Aceştia au o agendă complet diferită de cea a politicienilor. Îşi doresc investiţii reale, firme puternice care să ridice la Râmnicu Vâlcea spaţii de producţie care să suplinească golul lăsat de Oltchim. A insista în permanenţă cu proiecte de infrastructură aproape inutile, a planta la nesfârşit băncuţe, coşuri de gunoi şi arteziene, a comanda locuri de joacă de care se sperie şi adulţii, darămite copiii, toate acestea reprezintă sindromul unei clase politice bolnave, care merge de prea multă vreme în paralel cu societatea. Neînţelegerea adevăratelor nevoi ale oamenilor simpli, care nu-şi doresc decât să ducă acasă nişte salarii cu care să-şi hrănească familiile înseamnă nimic altceva decât un retard major, care nu se vindecă nici măcar prin alegeri, o dată la patru ani. Este nevoie de mult mai mult pentru a-i responsabiliza pe cei care ajung în funcţii-cheie, din care decid ce
este mai bine pentru noi toţi.

Din păcate, aceşti oameni sunt de cele mai multe ori orbi şi surzi la vocea opiniei publice. În loc să igienizeze moral un oraş, preferă să-l umple cu pubele achiziţionate la suprapreţ. În loc să încurajeze libera iniţiativă, afacerile mici şi mijlocii, multinaţionalele care ar putea realiza spaţii de producţie, fac pârtie micilor înţelegeri pe sub masă, protejând un mediu economic corupt, învăţat să aştepte la primire banul public, oferit cu generozitate de stat şi comisionat pe măsură. În loc să creeze premisele realizării de parcuri industriale adevărate, administratorii oraşelor preferă să arunce banii pe proiecte care sar în ochi şi care, cred ei, le asigură nemurirea electorală. Aşa o fi, însă, în acelaşi timp, comunităţilor le asigură moartea economică.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.