Odata pe an este ziua Americii, o tara pe care o iubesc. O iubesc fiindca a devenit tara adoptiva a multor prieteni ai mei, care acolo si-au gasit drumul si respectul meritat si pentru ca acolo traieste, de peste 60 de ani, o parte din familia mea. Dar iubesc multe alte tari din lumea asta din diferite motive. Iubesc si Rusia si Algeria, Franta sau Anglia, o tara frumoasa este si Slovenia si lista poate continua!
Dar azi este ziua Americii si stiu ca peste tot in lumea asta, unde exista o ambasada americana, exista si o peluza. Peluzele ambasadei americane sunt un loc unde lumea vrea sa fie vazuta, mai ales lumea politica. Uitandu-ma ieri la componenta umana a peluzei ambasandei americane la Bucuresti mi-a parut un spectacol trist. Politicienii romani, jupuiti de orice aura de lider, dar costumati de la cele mai mari case de moda din lume, cu pantofi scumpi, rame de ochelari de mii de euro si evident ceasuri accesorizate nu prea stiau ce sa faca cu mainile! Privirile concentrate mai mult pe locul unde era presa, pentru a se asigura ca sunt filmati, decat spre un interlocutor cu care chiar poti dezvolta un subiect serios, pareau opace. Asadar, hainele erau alese, podoabele impecabil asortate, dar ceva strica tot tabloul, si nu era ploaia, ba chiar mana cereasca ploaia, umbrelele parca au mai umplut vidul comunicational real. I-as invita pe distinsi nostri inalti reprezentati sa vizioneze o caseta beta cu inregistrarea unei zile de 4 iulie pe peluza ambasadei americane din occident, si o caseta beta inregistrata pe peluza ambasadei din Africa sau Asia, poate reusesc sa vada unde pierd batalia pentru imagine.
Astazi a fost trist,nu numai fiindca toti au purtat cele mai scumpe costume la o petrecere la care aniversatul nu a venit, ci ca toti percepeau asta ca pe o normalitate. Cu alte cuvinte desi nu avem ambasador, astazi nimeni nu a protestat prin absenta. Sa le amintim celor care ieri se hilizeau pe peluza ambasadei, ca nici astazi romanii nu pot calatori fara viza in America, desi platim in fiecare zi pretul acestei prieteni? Legat de diplomatia americana trebuie inteles in primul rand, ca exista multe peluze ale ambasadei americii in lume, dar ca diferenta o fac cei care vin sa ureze “Long life!” acestei mari natiuni, fie ca sunt oameni politici, fie ca sunt sefi de servicii secrete sau intelligent, fie ca sunt sefii armatei, jurnalisti sau doar prieteni ai comunitatii ambasadei. Al doilea reper este ca pe acea terasa te vei simti stingher, numai daca te simti stingher si cu cetatenii si poporul tau. Daca purtand acelasi costum scump, nu te simti confortabil nici cu reprezentati unei ambasade, nici cu proprii concetateni care sunt niste rude sarace, ce te fac de rusine, inseamna ca esti vulnerabil si total nepregatit pentru functia pe care o ai. Dar poate cel mai important lucru, nu asteptati ca americanii sa inunde strazile Bucurestiului, protestand pentru libertate si democratie, nu asta e treaba unei ambasadei. Americanii vor negocia intotdeauna cu cei care tin oamenii departe de strada si in caz de proteste sunt primi care obosesc sa sustina puterea, nu ei va vor scapa de cheile din justitie ale lui Basescu. Azi de ziua Americii, cred ca americanii nu ar fi atat de puternici daca liderii nostri ar fi lideri, nu platitori de taxe pe functie. Cred ca americanii nu ar putea sta in calea noastra, ci langa noi, daca am iesi in strada si nu ne-am revolta pe net si la televizor si mai ales daca nu am obosi sa fim in strada.Dar se pare ca au ales toti sa imbrace costume scumpe si sa afiseze zambetul-ranjet pentru cineva absent, in loc sa faca din fiecare zi, o zi a Americii prin munca si legi, prin respect si dialog. Socializatul pe peluza ambasadei Americii e cam singura forma de colaborare pe care clasa politica romaneasca a cultivat-o si intretinut-o. Si de asta, probabil cand privesc peste zidul de sarma ghimpata al ambasadei se simt privilegiati. Pelerinajul pestrit la ambasada Americii capata de la an la an accente din ce in ce mai aspre de derizoriu. Totusi i-as intreba pe cei de pe peluza ambasadei Americii cateva intrebari. V-ati sacrifica viata pentru tara asta? Sau preferati sa o vindeti fara remuscari pentru bani? V-ati gandit vreodata ca purtatea voastra lasa de pe peluza ambasadei americane e puterea pe care o cedati deliberat americanilor? V-ati gandit ca puteti avea demnitate? Merita sa fiti niste oameni fara onoare si limite morale pe peluza ambasadei americii la Bucuresti? Dar, poate intr-o zi o sa afle ca asa cum mersul la biserica nu te face crestin………nici mersul la ambasada americii nu te face om politic.
3 comments
Nu are a face prietenia cu vizele. Ginditi-va ca ati fi libera in NYC. Cu caramida de bani in buzunar intr-o tara in care cardurile sunt folosite aproape exclusiv. Moneda neconvertibila, system bancar ne-afiliat celui din tarile civilizate. Cu pasaport non-biometric in buzunar !!! Ca aici „o scalda”. Sa fie biometric, sa nu fie biometric … mai vedem noi. Cu guvernul urmarindu-va la fiecare pas. Scrie cumva in Constitutie ca romanii sunt liberi ? Nu.
Nu cedeaza nimeni nici o putere. Asta e o „impresie” artistica.
Daca v-as spune ca avind un card (debit sau credit, nu conteaza) emis de o tara al carei system bancar e conectat la cel westic si are moneda convertibila, puteti cumpara din orice alta tara westica, in orice moneda convertibila, conversia facindu-se automat la rate foarte avantajoase si commission de numai 3%, dar existind unele carduri cu 0%, v-ati soca.
Chestia cu schimbatul banilor la casa de schimb e numai pentru tari cu monede ne-convertibile. Neo-zeelandezul cind se duce in Austria nu vede Euro si nici austriacul cind se duce in Australia nu vede dolari australieni. Decit numai si numai daca are nevoie de cash pentru tip-uri la restaurant sau cumpara ceva de la tonetele de pe strada.
https://www.imdb.com/title/tt1588337/
Asta ca sa va treaca iubirea de Algeria.