Articol realizat de Cătălin Mihai Moga
Innocenza se traduce, din limba italiană în limba română, inocență, ceea ce multor copii le este furată mult prea devreme prin decizia părinților de a pleca în străinătate din varii motive, însă cel mai des întâlnit fiind acela spre binele copiilor lor. Paradoxul dintre justificarea plecării lor și realitatea în care acești copii rămân fără drept de alegere este susținut de o statistică realizată de “Ray News” care arată că 40 de copii ai imigranților români în Italia s-au sinucis din 2008 până astăzi iar motivul principal pentru care aceștia încep să sufere de depresie și recurg la un astfel de gest este dorul de mamă. Alte statistici ne arată că 750.000 din 5 milioane de copii români au cel puțin un părinte plecat în străinătate, 75% rămân în grija tatălui, a bunicilor sau a altor rude iar 80% dintre ei suferă de depresie.
Acești copii poartă numele de orfanii albi, nume ce sugereză lipsa părintelui sau implicarea acestuia de la distanță fapt ce declanșează un șir de trăiri interioare puternice, întrebări fără de răspuns precum și consecința deciziei adultului asupra vieții copilului, obligat să accepte o normalitate impusă a faptelor părintelui, deseori caracterizată prin boli psihice și decese. Dorul se află și peste granițe, se simte la fel și produce aceleași stări astfel majoritatea femeilor plecate la muncă în Italia suferă de o formă de depresie denumită “Sindromul Italia”. Acest sindrom a fost numit în urma numărului mare al femeilor care lucreaza în Italia și care ajung anual la spitalul de psihiatrie cu psihoză delirantă, depresie și cu o permanentă teamă față de posibilitatea de a fi urmărite, persecutate sau chiar ucise.
Cazul adolescentei din Vrancea care s-a spânzurat în podul casei din cauza depresiei datorată lipsei mamei aflată la muncă în străinătate, reprezintă numai unul din zecile de cazuri de acest gen din România. Printre ele se numără și cazul celor doi frați din Iasi care s-au sinucis la o diferență de 7 zile, motivul fiind același și anume depresia cauzată de lipsa părinților.
Regizorul Ionuț Carpatorea a realizat în 2011 filmul “Home alone – a romanian tragedy” în care ne prezintă povestea a trei astfel de cazuri, drumul de la decizia părinților până la consecința acesteia, respectiv sinuciderea copiilor. Motivele, faptele, deciziile precum și regretele sunt prezentate în acest film care a și participat în anul apariției la “Astra Fest Film”.
Deși au fost luate decizii în acest sens prin adoptarea legii pentru protecția și promovarea drepturilor copilului de către Parlamentul României în anul 2013, în care se specifică amendarea părintelui în cazul abandonării copilului fără a înștința autoritățile, astfel de cazuri cresc de la an la an iar responsabilitatea conducerii este una pasivă, nereprezentând un mijloc de rezolvare a unei probleme care îi aparține.
Drama copilului abandonat care este obligat să accepte decizii, ajunge să decidă la rândul lui iar tragedia faptelor sale riscă să transforme România în habitatul perfect al unui orfelinat alb construit din povești negre.
